Hot City - Cultura urbana feminina

Ma plictisesc oamenii care spun sus si tare ca pe ei nu ii intereseaza banii. Stiu ca este o stereotipie pe care eu nu ar trebui sa o am, macar pentru faptul ca este atat de mult indreptata impotriva femeilor, dar cand aud sintagma bani sau altceva nu imi vine in cap decat imaginea unei demoazele care explica patetic si lacrimogen cum iubirea conteaza si nu banii. Si atunci scap, impreuna cu intreaga societate care ii vede conturile bancare umplute de partenerul masculin, un yeah right!



De fapt ma enerveaza intrebarile de genul celei de mai sus care pornesc de la un fel de falsa prezumtie ca nu poti alege decat asa – ori una ori alta. Fac pariu ca toti cei care folosesc o astfel de dihotomie nu au bani, cel putin nu produsi de ei insisi, pentru ca altfel si-ar fi dat seama altfel cat de aberanta este o astfel de pozitie. Ma enerveaza mai ales permanentul raport care se face intre bani si morala, bani si ideal. Acestia isi atribuie o superioritate morala din dezinteresul pe care l-ar avea fata de bani.



Ma enerveaza mai ales cat de rau vazuti sunt banii in societatea noastra. Nu spun ca nu exista cazuri in care banii au fost ochiul dracului, dar de aici pana la a-i denigra pe toti cei care spun ca vor bani mi se pare cale lunga. De parca toti romanii ar avea credinta ca nu poti face bani decat daca calci pe tot ceea ce e sfant. O reducere ce nu face altceva decat sa te determine sa stai cu mainile in san si cu ochii in soare fiindca tu vrei ‘idealuri’ mai inalte de la viata. Iar daca ii iei la bani marunti cam care sunt acele idealuri si in ce fel intre ele in conflict cu interesul normal pentru a avea bani iti dau raspunsuri in doi peri (dintre ele cel mai savuros mi se pare acesta – tocmai faptul ca nu imi doresc bani imi ofera libertatea de a-mi gasi un ideal).

Din cate mi-am dat eu seama pana acum dihotomia bani sau altceva nu se pune astfel decat in cazuri extrem de putine – sa zicem ca si-au pus-o pustnicii. Probabil sub o forma mult mai usoara ne-o punem si noi atunci cand avem de facut unele alegeri de genul mai putini bani dar mai multe avantaje de alta natura, cum ar fi sa faci lucruri care iti fac placere. Probabil ca si-o mai pun si cei care primesc bani pentru servicii nu chiar legale. Tind insa sa cred ca nici la ei dihotomia bani-idealuri nu prea functioneaza, ci mai degraba bani-riscuri (ca in orice economie sanatoasa ).



In rest, banii nu te opresc, ci mai degraba te ajuta. Pentru ca nu ii poti produce fara efort, inteligenta, risc, rabdare, viziune, etc. Necesitatea de a avea bani te impinge sa te dezvolti, sa iti canalizezi eforturile, sa ai o viata mai plina, sa gasesti noi moduri de satisfactie la care nu te-ai fi asteptat. Prin urmare ei sunt si motorul care scoate lucrurile de apreciat din tine. Daca nu ai de oferit nimic care sa fie dorit de altii nu ai bani, mai simplu de atat nu se poate.



Iar pe post de incheiere as spune ca mi-as dori ca romanii sa aprecieze mai mult banii si pe cei care au reusit sa ii produca, pentru ca asta chiar arata ca au ceva calitati. Ma gandesc ca atunci cand toata lumea va pricepe asta si nu ne vom mai pierde in false probleme lucrurile se vor misca ceva mai bine.