Hot City - Cultura urbana feminina

As vrea eu sa fie asta o figura de stil. Adevarul gol-golut, care ma doare sip e mine la fel de mult cat ii dezgusta pe altii, este ca ador banii.

De cand eram mica si pot sa merg in picioare, nu fac altceva decat sa ma gandesc la bani si la cum sa-i obtin. De fapt, mama mi-a si atras atentia ca primul cuvant pe care l-am zis in incercarea de a comunica eficient cu lumea nu a fost mama. Nu a fost nici tata, nici buni. E curios totusi ca nu mi-a specificat ce am zis. Abia acum m-am prins ca sunt sanse mari sa fi zis banii, banii, baniiiii! Si asta a facut-o pe mama sa tina sub tacere primele mele ganduri constiente. Ca sa nu alarmam rudele si vecinii.

Dar de ce ti-e frica nu scapi. Mie mi-este putin frica ca n-o sa am niciodata suficienti bani cat am nevoie. Si pana acum, desi nu sunt saraca, nu pot sa zic ca ma dau castigurile afara din casa. Asta ma motiveaza sa strang mereu, ca o veverita care ravneste la prea multe ghinde. Pun ban peste ban si sunt extrem de cumpatata in viata de zi cu zi.

Din cand in cand imi permit sa-mi satisfac cate-o pofta mare. Ceva la care ma gandesc de multa vreme si in sfarsit pot sa aduc acasa. Imi plac enorm banii. Si pentru ca imi permit sa-mi achizitionez tot felul de lucruri. Dar imi plac si in forma lor pura. Pipai bancnotele cu nesat. Si cand stiu ca am cate un teanc mai mare, ma inveselesc pe data si ma cred superioara tuturor celorlalti oameni.

Imi plac banii asa de tare ca nu ma indur sa-i pun la banca. Nu suport sa-i dau in custodie altcuiva. Trebuie sa am contact permanent cu ei. Asa ca ii tin ca babele in sifonier. Desi locuiesc singura, ascund mereu banii, ca nu carecumva sa-i gasesc prea usor. Eu sau vreun hot care s-a decis sa-si refaca viata folosindu-se tocmai de economiile mele. Schimb locul in mod regulat si ma pun in psihologia unui raufacator care ar vrea sa-i dibuie repede.

E clar ca primele locuri in care i-ar cauta ar fi salteaua, cartile voluminoase, sertarul cu acte sau sifonierul cu pulovere frumos aranjate. Asa ca eu ii pun exact unde nu te astepti. Am vazut si in filme ca asa se face. In buzunarul halatului de baie, sub farfuriile din bucatarie, in cosul cu rufe murdare, sub un colt de la covor.

La fiecare cateva zile, ma duc in locul ascuns. Si ii mangai, dezmierd cu dragoste fiecare bancnota in parte. Maruntis nu tin, am invatat ca trebuie sa think big. Banul la ban trage si paduchele la paduche. Atingerea texturii din care e facut euro imi face bine. Ma linisteste. Petrec des timp cu banii mei si nu exista satisfactie mai mare ca atunci cand le mai adaug o bancnota.

Ador banii si, sincera sa fiu, cred ca si ei ma adora pe mine. Doar ca stiu ca nu e bine sa spun lumii chestia asta, pentru ca ma va judeca aspru. Desi si ceilalti oameni vor bani, asta este un subiect tabu, despre care nu trebuie sa vorbim. Nu-i nimic. Pot sa tin secretul asta. Pot sa traiesc si asa, atata timp cat am un teanc de bancnote ascunse intr-un pantof. Pe care pot sa le ating tandru din cand in cand.