Hot City - Cultura urbana feminina

A fost inventat cine mai stie cand de catre cine mai stie cine sa tina mancarea rece pentru o vreme mai indelungata. Asta e rostul lui, lucru pe care se pare ca eu nu-l inteleg pe deplin.

Pentru mine frigiderul este unul dintre locurile principale de distractie din casa. Cand ma uit la el, vad o cutie mare plina cu tot felul de pofte. Cand trec pe langa el oftez, plescai de pofta, suspin si in final ma cufund in el, pana peste cap.

Am diverse motive pentru care ajung sa deschid frigiderul (hai sa-l numim Marele alb) pentru a cauta izbavire in el. Toate motivele sunt induiosatoare, dupa cum veti vedea.

Pentru ca ma plictisesc

Marele alb este o sursa de distractie ieftina si la indemana, precum televizorul. Cand dau peste zecile produse asezate frumos pe rafturi, simt placere. Moi un deget ici, rup un colt dincolo, ling o lingurita inmuiata in vreun borcan burduhanos. Asta da distractie, si timp petrecut cu folos.

Pentru ca sunt deprimata

Uneori ma mai apuca chiar si pe mine tristetea. In momentele astea, nimeni nu ma ajuta mai bine ca o farfurie cu tocanita in care sa introduc si niste bucatele de paine, pentru o abordare realista a sosului.

Pentru ca m-am ingrasat

In mod curios, daca constat ca m-am ingrasat, ma reped cu fruntea inainte catre Marele alb, sa mai indes inca ceva in gura. Bineinteles, asta ca sa pot prinde puteri si sa gasesc o solutie pentru slabit. Dar pana sa-mi vina mintea la cap, mai bine mananc ceva mult si ingrasator.

Pentru ca e acolo

E greu sa stai in casa cu un dulap alb, imens, in care sunt indesate pana la refuz toate bunatatile pamantului. Marele meu alb ocupa unul dintre cele mai bune locuri din casa, si este scaldat intr-o lumina care il scoate in evidenta. Cum sa il ignor? Inauntru e fericirea.

Pentru ca nu m-a sunat

Unul dintre motivele cele mai serioase pentru care deschid un frigider este dragostea care merge prost sau nu merge deloc. Cand iubitul nu ma cauta, e timpul sa-mi gasesc refugiul in Marele alb. Niste sandvisuri cu somon ma fac sa uit ca lumea e rea si omatul mare pentru…16 minute si ceva.

Pentru ca am o gaura neagra in burta

Sunt momente cand in loc de stomac am un sac fara fund. Si daca nu il indes cu tot ce iese dintr-un corn al abundentei, risc sa lesin si sa fiu scoasa din productie cine stie cata vreme. Cand simt primejdia aproape, ma arunc in bratele primitoare ale Marelui Alb.

Da, mi-e greu. Da, la toti ni-i greu.

Poate ca un sistem eficient ar fi sa ma curentez minor de cate ori deschid usa frigiderului. Sau sa iasa din el doua manute care sa ma ciupeasca cu furie de fund, spre a-mi reaminti cat e de mare si ce potential de dezvoltare are. Pana atunci insa, eu mereu imi voi gasi fericirea alaturi de el, de Marele alb.