Hot City - Cultura urbana feminina

Am observat ca este o tendinta generala de a impinge lucrurile din ce in ce mai tarziu. Ceea ce inainte faceai la 20 si ceva de ani fiindca altfel societatea te taxa imediat ca un om terminat, acum cu greu mai pui cap la cap pe la 40 si ceva. Parca mereu mai intervine ceva foarte important ce iti da justificarea sa mai copilaresti un pic.

Sau sa duci viata unui barbat bine, principala preocupare fiind propria stare de bine. Ceea ce se traduce, dupa personalitate si inclinatii, in diverse ocupatii: cat mai multe calatorii, mutarea in strainatate, 7 facultati si 5 masteruri, cumpararea propriului cuibusor de nebunii, lucrat de dimineata pana dimineata pentru o nationala cu sediul in Africa de Sud, vizionarea tuturor filmelor facute din anii 50 pana acum, plangerea de mila si barfa etc. Adica tot felul de lucruri care nu iti mai dau timp nici sa respiri, ce sa mai vorbim si de altceva.

Si totul facut in ritm lejer, doar 40 este noul 20. La aceasta varsta mai vine societatea sa te taxeze, sa iti puna bilanturi in fata si sa te grabeasca sa termini repede, repede cu toata aceasta cautare. De la vanzatoarea de paine de la coltul blocului pana la soferul de taxi, de la strabunica si deciziile ei finale facute la 16 ani, pana la nepotica de 7 luni toti vor sa te vada ‘potolita’ si ‘multumita’. Ceea ce inseamna ca stii odata pentru totdeauna in ce tara vrei sa traiesti, cum arata casa visurilor tale si ti-o si permiti, care este barbatul pe care ai de gand sa il suporti pana la moarte si sa te si declari fericita, ce vei lucra si care este numele copiilor pe care ii vei avea.

Imi inchipui ca a fost impinsa limita numai cu doua decenii fiindca pe la 40 cu mare greutate te mai poti declara la inceputul vietii. Si asta nu pentru ca tu nu te-ai simti astfel daca te-ar lasa toata lumea in pace, ci pentru ca inca nu ne-am obisnuit sa consideram ridurile un semn de frumusete si nici sa asociem ingreunarea corpului cu zambetul sagalnic. La 30 esti inca in regula, dar dupa 40 este musai sa iti gasesti un barlog in care sa te ascunzi si din care sa nu iesi decat pentru a parea foarte respectabil. Dupa 40 de ani ni se cere sa avem capul la cutie.

Dar fiindca apetitul de a nu sta intr-un loc este asa de mare imi inchipui ca generatia urmatoare va castiga si acest drept si varsta de 50 va fi ceea ce era pentru bunicii nostri varsta de 20 de ani: de abia atunci ne vom hotari ce facultate avem de fapt chef sa facem.

Vor aparea in sprijinul generatiei urmatoare tot felul de filme in care femei pline de nuri si destepte si frumoase si bogate isi traiau minunatii ani 50 batand cluburile, schimband barbatii in speranta ca in sfarsit au gasit marea dragoste si traind drama ca sunt ‘certate’ fiindca inca nu au de gand sa intemeieze o familie si sa faca un copil. Cremele minune te vor intineri si mai tare, divorturile se vor tripla, designerii vor cauta modalitati de a acoperi si descoperi sexi ceea ce pana acum era ascuns. Divele de acum vor fi dive si atunci, avand aceeasi provocare ca si in urma cu 10 ani: sa promoveze frumosul, tineretea, pofta de viata.

Iar daca vor sa mai aiba si ‘cetateni responsabili’ nu au decat sa gaseasca o modalitate de a prelungi speranta de viata. Noi avem de gand sa intram in varsta de pensionare cu tonusul si preocuparile de la terminarea liceului.