Hot City - Cultura urbana feminina

Cred ca daca s-ar face un top al celor mai folosite cuvinte in anul care a trecut, "criza" ar ocupa un loc fruntas, eventual cu ceva lauri. Ar intra in finala alaturi de "gen".

Insa in timp ce "gen" nu a facut rau nimanui, poate doar urechilor celor care nu suporta ticurile verbale, obsesia crizei a doborat, chiar sub ochii mei, pana si cele mai boeme personaje. Chiar si cei care traiau de azi pe maine, cu impresia hippie ca "Jah will provide" si ca orict de rau ar fi, vine vara si campeaza in Vama, au acum urechile pleostite si ochii inlacrimati.



"Criza" ne-a macinat optimismul. Pentru cine are televizor, lucururile stau si mai rau, fiindca vedem mereu previziunile foarte sumbre pe analistii tin mortis sa le comunice. si chiar daca nu ai televizor, mereu exista cineva amabil care sa posteze cate un articol panicard pe Facebook sau Twitter.



Asa ca lumea e pleostita rau. Faptul ca un pachet de tigari va fi curand 10 lei si ca deja s-a scumpit mancarea nu ajuta pe nimeni. Ca un facut, cei care se pot lipsi de una nu se pot lipsi de cealalta. Vedem in jurul nostru o groaza de someri, prietenii nostri care lucrau in presa scrisa sau la firme mici care in 2009 si-au pierdut cei doi-trei clienti importanti care le tineau pe roate.



Asa ca ce motiv ai putea avea sa fi optimist in 2010? Daca nu ti s-a intamplat nimic grav si viata ta e mai mult sau mai putin la fel cum era pana acum, poti sa patesti ca mine. Te duci la banca sa achiti integral un credit despre care credeai ca intr-un an de platit intruna l-ai lichidat pe sfert, si afli ca din cauza dobanzilor ai de platit mai mult decat in prima zi. Sau proprietarul iti mareste chiria.



Pai cum sa nu fii pesimist? Pai ai cum. Exista cea in natura noastra care ne ajuta sa trecem peste momentele neplacute din viata, situatie in care este un avantaj, insa ne impiedica sa privim cu speranta inainte, situatie in care e un mare"downer". Memoria proasta.



Memoria proasta care nu ne lasa sa ne amintim ca pana acum a fost mult mai rau. Ca o scumpire asociata cu criza nu este cu nimic mai rea decat zece scumpiri care nu au avut atarnata nicio etciheta. Nu ne lasa sa ne amintim ca acum apartamentele sunt la jumatate de pret, fata de anul trecut, si ca avem doar impresia ca bancile ne-ar jecmani mai mult acum. Bancile ne-au jecmanit intotdeauna.

Uitam ca acum zece ani sa iti cumperi o casa cu credit de la banca era un vis pentru majoritatea oamenilor, si ca nici nu ne gandeam sa ne schimbam telefoanele ca pe pantofi. Nu era interet wireless pe nicaieri. Nu se castigau bani din blogging. Nu era vopsea de par fara amoniac. O vacanta in strainatate era inca o intreprindere foarte serioasa. Acum si cei mai saraci dintre noi se plimba brambura prin Europa.



De ce sa nu ne gandim la asta? La ce o sa ne duca 2010 si anii care urmeaza bun? Cu pretul platit, desigur, al nervilor pe care ni-i fac preiviziunile panicarde, al neajunsurilor pe care le simitim efectiv. Foarte bine. Totul are un pret.



N-o sa patim nimic si o sa mergem ca intotdeauna inainte. Ce atata panica? La multi ani.