Aseara, in a 5-a zi in care nu am mai fumat deloc, m-am intalnit cu o prietena. Mi-am luat apa plata cu lamaie si o salata. Ea s-a uitat circumspect la mine, cu o spranceana ridicata. Cred ca paream suspecta. De obicei imi iau bere si pizza. Dar acum imi e frica sa nu ma ingras, asa ca am renuntat si la aceste placeri.
M-a intrebat ingrijorata cam ce fel de procese se intampla in mintea mea. Cum de am ajuns asa. Implicatiile intrebarii erau desigur - e posibil sa ajunga si ea asa, adica sa se scoale intr-o dimineata si sa fie cu totul schimbata ? Eposibil sa fie o dimineata in care isi va face parul roscat, cret si tuns scurt asortat cu tricouri rupte in loc sa fie diva cu parul intins si cocotata pe toace de 15 cm ?
Si, mai ales, ce se intampla in spatele creierului care iti dicteaza sa te comporti altfel decat ai considerat inainte ca iti place ?
Nu am putut sa ii raspund. Fiindca, desigur, nu aveam nici un motiv plauzibil pentru care as fi renuntat la tigari. Si eu, ca orice fumator care nu face asta doar din cand in cand fiindca e la un party sau se plictiseste, ci fiindca chiar are nevoie ca sa nu simta ca se urca pe pereti de nervi, am considerat ca voi fuma tot timpul. Si ca acesta este un act normal, blamat de catre societate mai mult decat trebuie. Si ca nu are sens sa renunt la ceva care imi place pentru un bau-bau pe care mi-l arunca unul sau altul in fata.
Intamplarea a facut insa ca treptat sa se adune tot felul de lucruri care sa ma faca sa spun stop. Faptul ca peste tot scrie ca fumatul peste 30 de ani este mult mai nociv. In special pentru femei (asta nu am reusit sa o pricep vreodata). Faptul ca intr-o seara am fost nevoita din cauza ploii sa alerg 2 blocuri si nu mai puteam respira. Faptul ca in mod ciudat imi simteam intreg aparatul respirator cu tot cu venele care duc catre plamani. Asta chiar era spookie. Faptul ca in ultima vreme fumam de nervi, fara sa mai simt nici o placere. Ba intr-o zi am atins chiar recordul de 4 pachete intr-un interval de 24 de ore.
Da, si eu ma mir. Da, nici eu nu as fi crezut ca este posibil.
Prietenei mele nu am avut cum sa ii raspund la intrebarea cum te decizi. Banuiesc ca te decizi pur si simplu si motivatia difera de la persoana la persoana. Nu prea cred nici in a motiva pe altcineva sa se lase de fumat.
Parintii m-au rugat o gramada si am avut o multime de certuri pe aceasta tema. Pozitia mea era ca nu ar trebui sa-si permita sa imi spuna ce sa fac.
In carti care sa te faca sa te decizi cred si mai putin. In primul rand nici nu o citesti daca nu vrei. Iar daca vrei ce sens mai are sa citesti toate tampeniile ?
Incomfortul ? Da, e naspa ca nu poti fuma perste tot. Din aceasta cauza am tot suferit de frig si mancare proasta la Paris. Dar am preferat acest lucru decat incomforul de a nu putea fuma cand vroiam.
Cum te decizi ? Parerea mea este ca ti se intampla sa te decizi. Si daca o faci numai pentru ca unul sau altul a tras de tine cel mai probabil nu vei reusi sa te lasi.
11. Oare ma pot lasa si eu ?
Autor: dana- Pe aceeasi tema
-
Fumatul e din nou cool
-
Probleme cu seful
-
Cum ii spui ca trebuie sa slabeasca
-
Scuze pentru a nu slabi
Comentarii (2)
&nbps;
1. simi77 Marti, 15/07/2008 - 12:08
decizie bunace mai conteaza ce sta in spatele deciziei, cand ea e sigur ca e buna? n-o sa-ti mai miroasa gura, n-o sa ti se mai pune un colac de grasime dizgratioasa in jurul taliei, n-o sa ti se mai accentueze ridurile, o sa ai bani pt inca o pereche de pantofi pe luna si o sa poti face sport lejer:).
Leapsa: Cu pisica pe tricou
Appreciate it for sharing your cool web page.
Unghii cu probleme. Tipuri
itsxqzws
Afectiunea se scurge prin buzdugan
Eu cred ca articolul acesta precum si altele scrise sunt fie inventii foarte...