Hot City - Cultura urbana feminina

Stiu ca sarbatorile sunt cea mai fericita perioada din an, ca in cele 3 zile de Craciun vom canta, vom primi cadouri si ne vom bucura, dar pana pe 24 decembrie mai e mult. Iar urmatoarele saptamani vor sta sub teroarea pregatirilor pentru sarbatori.

De pe1  decembrie am simtit o vaga ingrijorare. Ziua aceea libera nu mi-a priit, mi-a oferit doar timpul necesar dezvoltarii unei minuscule anxietati. Apoi a venit Mos Nicolae si a trebuit sa ma agit cu cadouri numai bune de pus in ghete. Si uite astazi am realizat ca mai sunt doar 2 saptamani si jumatate pana la Craciun iar eu am atat de multe de facut incat nici 4 saptamani nu mi-ar ajunge. Si cred ca nici voi nu sunteti intr-o situatie mai buna.

In primul rand va trebui sa munciti mai mult. Toata lumea spune ca sarbatorile vin cu zile libere dar experienta anilor trecuti ne-a invatat ca nu e asa. Dimpotriva va trebui sa munciti mai mult pentru ca deh, veti avea 2 zile libere, astfel ca va trebui sa recuperati timpul irosit cu familia. Iar din moment ce in acest an Craciunul pica in weekend, nu vor exista nici macar acele 2 zile, doar mai multa munca.

Apoi, in timp ce depuneti ore suplimentare neapreciate va trebui, cumva, sa reusiti sa va faceti si toate cumparaturile de Craciun, sa umblati prin magazine dupa cadouri pentru familie, prieteni si colegi, sa va incarcati cosul la supermarket si sa reusiti sa va luati si ceva de imbracat pentru noaptea dintre ani. Desi la cat de mult timp aveti, probabil veti scutura de praf rochia purtata anul trecut o veti accesoriza diferit si va veti preface ca e noua.

Bineinteles nu puteti uita de curatenie si gatit. Cu cateva zile inainte de Ajun veti alerga intre masina de spalat, aragaz si faianta din baie mai repede decat ati putea spune "Craciun fericit".

Totul pentru a putea sta 2 zile in fata bradului impodobit. Ha, tocmai mi-am dat seama ca am uitat bradul. Dar nu-i nimic, imi amintesc de el intotdeauna in dimineata de Ajun. Pun friptura la cuptor, mai sterg cateva urme de praf si observ ca parca lipseste ceva din atmosfera festiva, ceva important, ceva, asa ca un simbol, bradul.

In seara de Ajun, pic de obicei pe un scaun in fata bradului impodobit, langa care se afla cozonacul cald si oftez de placere ca am terminat cu pregatirile. Apoi urmeaza un oftat de groaza la gandul ca va trebui sa strang tot ce am aranjat, sa fac iar curat si sa incep cu forte proaspete noul an.

O fi minunat Craciunul dar pe mine ma sperie de moarte.