Ma inghesuie int-un colt si imi cere sa iau decizi, sa imi planific urmatorii 5 ani (ideal ar fi totusi 10), sa renunt la spaime si intrebari, sa ma agit in cunostinta de cauza si nu in ceata ca pana acum.
Degeaba opun rezistenta si protestez ca nu vreau sa stiu ce voi face in luna iunie, ca pentru asta exista martie si aprilie, nimic nu o indupleca. S-a proptit peste mine si refuza sa ma lase sa respir pana nu spun clar si concis cu o mina serioasa ce imi propun sa mananc la masa de pranz joi, 9 februarie, 2012.
S-a terminat cu leneveala si traiul pe vatrai, cu rezolvarea poblemelor pe masura ce apar. De azi inainte anticipare, planificare, coordonare. Oftez invinsa, ma hiperventilez si simulez un atac de panica. Nici un efect, viata nu se lasa impresionata. A vazut ea spectacole mai convingatoare.
Nu imi ramane decat sa iau o foaie de hartie, un creion si exact ca in scoala primara sa scriu incet cu litere rotunjite despre merele si perele pe care le am sau imi propun sa le obtin. Sper ca nu isi va da seama ca toate fructele mele sunt inventii si dincolo de salata de fructe nu exista nici un plan.
Ma intreb daca si restul patesc la fel, circula confuzi o vreme pana cand viata ii ia prin surprindere si ii obliga sa simuleze siguranta si limpezime.
Hai recunoasteti ca nici voi nu aveti un plan, ca va doare in cot de ce veti face peste 5 ani, dar ca va prefaceti ca totul va este clar de frica ca altfel viata va va coplesi de tot.
Mi-e egal daca nu recunoasteti. Eu voi continua sa cred ca trebuie sa fii ipocrit sau orb pentru a putea defila cu aerul superior al celui care are un plan.
Leapsa: Cu pisica pe tricou
Appreciate it for sharing your cool web page.
Unghii cu probleme. Tipuri
itsxqzws
Afectiunea se scurge prin buzdugan
Eu cred ca articolul acesta precum si altele scrise sunt fie inventii foarte...