Hot City - Cultura urbana feminina

Supermarketurile sunt locuri aglomerate, pline de caruturi pline, burtosi, femei insarcinate, burtosi )altii de aceasta data) si babe imbracate gros cu ditamai poseta pe umar. E indicat sa le eviti daca nu iti place multimea. Dar eu ador oamenii, sa fac bai de multime zilnice e primul gand al diminetii mele. De aceea merg fie cu metroul la ora 7.30 fie cu autobuzul la 8.30, pentru a prinde aglomeratia din fiecare.

Si in fiecare vineri seara merg in supermarket, la cumparaturi. Uraaa, shopping si ingramadeala. Iar daca printr-o conjunctura nefavorabila nu ajung vineri, atunci sambata dimineata e momentul propice pentru baia in multimea de supermarket.

Cam asa am facut si saptamana trecuta, tremurand de incantare ca voi prinde si valul celor ce fac ultimele cumparaturi de Craciun.

Mi-am insfacat partenerul de cumparaturi (intotdeauna trebuie sa iei pe cineva cu tine, ca sa aiba cine impinge carutul), m-am suit in masina si..uraaa, shopping.

Cu lista de cumparaturi in mana iau la verificat Cora raft cu raft. Stai putin strig eu in vant in timp ce cu mana dreapta insfac un pachet de gris cu ursulet.

Studiez bine data pe care expira, zgudui pachetul sa imi dau seama de marimea granulelor de gris si ma intorc sa imi depun captura in carut. Carut care a disparut. Impreuna cu impingatorul sau profesionist.

Hm, sa fi mers in dreapta? Nu. In stanga? Sigur ca nu. In fata si in spate am verificat, desi sincer in multimea asta mi-as pierde si masina, ce sa mai zic de un biet carut. Nu imi ramane decat sa apelez la cel mai penibil mijloc de comunicare in supermarket: sa dau telefon.

Doar ca eu astazi port fusta. Iar fustele nu au buzunare. Iar poseta cu telefonul in ea fiind prea grea e in carut. Acolo unde e si portofelul si cheile de la casa si de la masina. Si orice act de identitate, bineinteles.

Aaa, sunt singura in magazin. Nu pot pleca de aici. Unde sa ma duc? Nu am bani, nu am chei. Nu am acte sa imi fie identificat cadavrul in caz de atac de apoplexie. Si uite ca am uitat si unde e masina.

Asta e, trebuie sa caut  rand cu rand masina si sa stau langa ea in fustita mea de 2 palme, pe frigul asta, sperand ca va aparea impingatorul de carut. Care probabil ma asteapta la caldura in magazin in timp ce eu ma chinui sa obtin langa masina o pneumonie.

Ar mai fi o solutie. Sa merg la serviciu pentru clienti si sa ii rog sa anunte in difuzoare: "Posesorul prostutei cu fusta scurta, fara telefon, acte de identitate, portofel si chei, este rugat sa o ridice de la Casa 3. Repet. Posesorul prostutei cu fusta scurta, fara telefon, acte de identitate, portofel si chei, este rugat sa o ridice de la Casa 3."

La naiba, ce ma fac: ma imbolnavesc de pneumonie sau ma fac de ras? Stai. Uite-l. El e. Carutul meu. Vai, credeam ca te-am pierdut. Sa nu mai fugi asa. Am crezut ca mor fara tine.

Da-mi geanta. Cred ca o duc eu de acum inainte. Poate ar trebuie sa imi cumpar una mai mica in care sa nu pot pune atat de multe, iar care, in consecinta, va fi mai usoara. Da, asta e, imi trebuie o poseta mai mica...uraaa, shopping!