Hot City - Cultura urbana feminina

Viata mea s-a sfarsit. Cel mai groaznic lucru care mi se putea intampla tocmai a avut loc. Ma simt atat de pierduta. Ce ma fac?

Nu pot suna pe nimeni. Nici un prieten nu ma poate consola. Ah, cat de cruda e soarta. Vai, cat de trista e viata. Oh, cat e de implacabil destinul. Si cat e de dureroasa...durerea mea. 

Sunt atat de confuza. Ma indoiesc de tot si toate. Nu mai sunt sigura de nimic decat de tragedia mea. De durerea aceasta a vidului din telefonul meu.

Bietul meu telefon, cum zace uimit pe masa cu tastele luminand inocent. El inca nu a inteles ce s-a intamplat.

De fapt, el nu isi mai aminteste nimic-nimic.

Caci da, iubiti mei cititori, asa precum probabil ati inteles, tragedia ce mi-a lovit existenta este aceea a stergerii memoriei telefonul meu.

Nu mai am nimic, nici soare, nici lumina, nici numere de telefon, mesaje, fotografii sau clipuri. De fiecare data cand mangai tasta Contacte imi apare cel mai trist mesaj posibil: Empty.

Gol imi este si Inboxul si Outboxul si folderul cu fisiere. Niciodata nu voi mai putea sa o sun pe Elena, tipa aia nesuferita din facultate, cu care nu vreau sa mai vorbesc vreodata. Niciodata nu voi mai vedea poza cu tunsoarea groaznica pe care mi-am facut-o anul trecut. Nu voi mai putea reciti vreodata mesajul plin de substantive denumind animale, pe care mi l-a trimis fostul prieten. Pierdut e pentru totdeauna clipul in care incerc sa spun ”sase sasi in sase saci”.

Ma simt de parca o parte din mine a murit. Si inca una importanta tare. Esentiala existentei mele as putea zice. Fara telefon suntem nimic.

Singura mea consolare in acest moment este o melodie de la Mortal Love (incantatoare formatie) Existence. Versurile de la incepul imi ung rana din suflet cu balsamul vindecarii:"It's over it's finished, I am dead inside/I'm not gonna feel anymore/I am dead, please bury me, I am dead".

Pai cum altfel? Mi-a murit viata sociala.