Hot City - Cultura urbana feminina

Am pus ochii pe un barbat frumusel. Este curat, dischisit. Are si privirea aceea un pic timida care parca isi cere scuze ca ochii vad, inima cere, mana pune. Ne placem amandoi de numa’ si ne-o aratam fara prea mari fasoane.

Nu am sa va mint mi-am facut cu el ceva planuri mai putin ortodoxe. Ma si vedeam cu valul de mireasa pe cap si cu dorinta de a-i pregati cafeaua aburinda in fiecare dimineata. Imi inchipuiam ca langa el nu voi mai arata asa de urata la batranete. Si asta pentru ca orice mi-as pune in cap mi-ar reusi. Numai pentru ca el este alaturi.

Desigur ca nu i-am spus asa ceva. I-am spus doar de planurile de a merge la munte la vara. Si cat de minunat ar fi sa vedem Toscana in floare. El a zambit si mi-a dat dreptate. Viata este atat de frumoasa!

Asta pana cand am aflat ca eu sunt a doua. In niciun caz o viitoare prima, asa cum m-as fi asteptat. Cand mi-a spus asta nu imi venea sa cred. L-as fi luat la bataie daca nu m-ar fi impiedicat planurile de viitor facute impreuna.

Adica cele facute in capul meu, planurile serioase care nu se incurca in niste nimicuri. Odata ce ai gasit jumatatea perfecta te mai uiti ca e in noroi pana la glezne?

Il iei frumusel de mana, il scoti din mocirla, il speli si apoi ne facem de cap fericiti pana la adanci batraneti. Nu traim totusi in povesti, trebuie sa ne dovedim maturi si sa ne descurcam cu ceea ce avem.

Dupa un timp el a renuntat la fosta si relatia noastra a putut deveni oficiala. Ce usurare cand am iesit in sfarsit in magazine si pe strada si la film si la restaurante si puteam sa il tin de mana dupa pofta inimii. Si sa il pup pe ceafa. Si sa ma joc cu mana prin parul lui. Si sa ma tina de talie fara sa avem impresia ca facem cine stie ce act interzis. Ce mai, toate visele mele pareau sa se implineasca.

Si imi inchipui ca am fi dus-o asa multa vreme. Pentru ca va spun sincer, nu am avut pana acum relatie mai armonioasa decat asta. Nicio cearta. De cate ori era prezent era atent sa facem lucruri care imi fac placere. E adevarat ca lipseste cam mult, dar stiam ca este foarte implicat in jobul lui, asa cum sunt si eu in al meu. Nu mi-ar fi placut in niciun caz sa fiu cu cineva care lucreaza numai ca sa aiba ce manca. Si am dus-o asa, intr-o dulce amagire pana cand, dintr-o data mi-a picat fisa: daca este asa de linistit si atent tocmai pentru ca se vede cu altcineva?

E foarte probabil. Nu pentru ca este un flusturatic. Nu. Dar, cu toate astea, din bucatele de informatii stranse in timp am realizat ca el nu a avut nici macar o singura relatie in care sa nu fi calcat pe de laturi. Si asta fara sa fie un don Juan. Nici nu imi mai dau seama cum a fost la noi la inceput. Oare am tras eu de el si a fost incapabil sa refuze? Si daca ii face cineva avansuri va refuza? Ma intreb daca el refuza vreodata pentru ca nici relatia in care am intervenit eu nu mergea rau. Adica nu l-am auzit vreodata plangandu-se de ceva. Si totusi…

Uite, nu mai reusesc sa imi scot din cap gandul acesta. Cred ca am devenit paranoica, il banui de orice si nu mai cred nimic din ceea ce spune. E adevarat, nu am inca nicio dovada, dar daca as cauta, oare ce as gasi?