Hot City - Cultura urbana feminina

Sistemul de grup sangvin Rhesus (Rh) se refera la cele 5 antigene principale Rhesus (C,c,D,E,e) din organismul uman. Factorul Rh este reprezentat numai de antigenul RhD. Indivizii pot fi Rh + sau Rh –, in functie de prezenta, respectiv absenta factorului Rh pe suprafata eritrocitelor.

Acest fapt este de o importanta deosebita, in special in timpul sarcinii, deoarece pot aparea afectiuni grave ale fatului, in cazul in care mama este Rh -, iar tatal este Rh +. Astfel, transmiterea de la tata a antigenului RhD la copil poate induce o reactie imuna din partea mamei avand ca urmare aparitia bolii hemolitice a nou-nascutului, cu manifestari ce variaza de la anemie usoara la hidrops (edeme generalizate) fetal si moartea fatului. Pentru declansarea acestor evenimente, este necesar ca sangele fetal sa ajunga in contact cu sangele matern. Acest lucru se poate produce in mod fiziologic (in aproximativ 14% din cazuri) sau in urma aparitiei unor factori favorizanti ce includ: avortul in antecedente, amniocenteza, sarcina ectopica, traumatismele abdominale ale mamei.

In populatia generala incidenta mamelor cu Rh – si fat Rh + este de 1 la 10 sarcini. Reactia imuna nu apare de obicei la prima sarcina, insa aceasta sensibilizeaza sistemul imun al mamei la antigenul RhD, complicatiile urmand sa apara odata cu a doua sarcina.

Nou-nascutul afectat de boala hemolitica poate prezenta: nivele crescute de bilirubina, ceea ce duce la aparitia icterului, si grade diferite de anemie ce pot cauza insuficienta cardiaca, paloare, hepatosplenomegalie, edeme si dispnee. Cea mai importanta manifestare prenatala este reprezentata de hidropsul fetal. Copilul se poate naste mort sau poate muri la scurt timp dupa nastere.

Metode de depistare si tratament:

• In perioada intrauterina:
  
  
  
  • Ecografia pentru detectarea si monitorizarea hidropsului fetal
  
  
  • Analiza cantitativa a anticorpilor materni anti-RhD
  
  
  • Administrarea de transfuzii sangvine fatului pentru inlocuirea sangelui hemolizat.
  
  
  • In cazuri extreme se poate provoca nasterea inainte de termen, dar nu mai devreme de saptamana 36.
  
  
  
  


• Postnatal: In formele usoare ale bolii, icterul se trateaza prin fototerapie, iar in formele severe se efectueaza transfuzii si hemodializa.

Preventia:

Cel mai util mod de tratament ramane insa preventia. Metoda clasica consta in tratarea imediata a mamei sau la cel mult 72 de ore dupa prima nastere cu anticorpi anti RhD ce vor distruge eritrocitele fetale ajunse in circulatia materna, impiedicand sistemul imun al mamei sa formeze anticorpi proprii.

Metoda moderna include administrarea unei injectii cu imunoglobuline impotriva anticorpilor anti-RhD ai mamei. Acest tratament se aplica uzual in saptamana 28 de sarcina, deoarece majoritatea factorilor favorizanti ai sensibilizarii apar dupa aceasta perioada. Totusi, el poate fi utilizat si in cazul unor evenimente potential sensibilizatoare mai precoce, fiind utila administrarea imediata sau in maxim 72 de ore de la producerea evenimentului.

Incompatibilitatea de factor Rh poate avea urmari grave atat pentru sanatatea fatului, cat si a mamei. De aceea, se recomanda prezentarea regulata a gravidei la medic, care trebuie sa urmareasca atent sarcina, sa aplice metodele de preventie a sensibilizarii materne si sa intervina prompt in orice situatie ce poate favoriza aparitia reactiei imune.