Hot City - Cultura urbana feminina

Sala de lectura in metrou

Marti seara m-am dus sa citesc in transportul in comun in mod organizat, spre deosebire de varianta mai dezorganizata pe care o practic in mod obisnuit. Adicatelea am fost la Lecturi Urbane, unde mai multi oameni se strang si se plimba cu metroul ca sa citeasca, ba incearca sa faca si prozeliti.

N-a fost prima oara cand m-am alaturat promotorilor de citit in public, doar ca asta-vara, cand treaba era coordonata de Bookblog, era cam dezorganizata. Participantii erau putini si efectul de flashmob era slab, mai ales ca oamenii oricum mai pun mana pe o carte intre statii, deci lumea care era acolo special pentru asta nu prea iesea in evidenta. Si recunosc ca la final ma cam intrebasem care e rostul initiativei, pana la urma.

De data asta s-au strans suficienti cititori urbani cat sa umple cateva vagoane de metrou si sa ii inconjoare din toate partile pe ceilalti calatori, care abia ce apucau sa se intrebe ce-i cu epidemia de indivizi inarmati cu carti, ca li se oferea si lor una. In general, cand un necunoscut vine la tine intr-un loc public, ori iti cere bani, ori incearca sa te converteasca la cine stie ce cult religios dubios.  Insa...carti gratis? Da, va rog, as fi zis eu. Si cred ca la fel au zis si cei care au primit cartile, caci pareau destul de incantati.

Ideea de baza e ca volumele daruite sa fie semnate de cei care le-au citit si date mai departe, astfel incat, la un moment dat, cine stie, cei care le-au oferit prima oara sa se trezeasca iarasi cu ele in mana, ca in comediile romantice in care el si ea isi scriu numerele de telefon pe bancnote si le schimba la magazin. Sunt foarte curioasa daca o sa prinda ideea sau daca oamenii se vor dovedi egoisti si vor opri ce-au primit pentru biblioteca lor, ca si-asa obisnuiesc unii sa utilizeze cartile frumos colorate drept decoratiuni interioare.

Cartile ‘sacrificate’ erau din colectia Cotidianul, dar si stranse de la voluntari.  Bineinteles, toata lumea avea ceva si pentru lectura proprie. Eu m-am dus cu nenea Jaroslav Hasek si schitele lui, dar gusturile erau dintre cele mai diverse.  Am zarit Jose Saramago, Amelie Nothomb, Patrick Suskind, Ibraileanu, Bacovia, o carte motivationala, iar langa mine statea la un moment dat cineva care citea in franceza. Mai multe n-am vazut pentru ca timpul trece repede cand citesti, in timp ce metroul se tot plimba intre Aviatorilor-Tineretului si retur.

Au fost si niste oameni de la televiziuni, cu camere de filmat si microfoane, intru consemnarea evenimentului, deci treaba e serioasa, ce mai. N-ar avea rost sa insir toti participantii din blogo- si tweeto-sfera, mai ales, ca, spre rusinea mea, pe cei mai multi nici nu ii cunosc. Pot sa spun insa cu siguranta ca Dan Dumitrescu de la civika.ro si Adrian Ciubotaru au fost “capii rautatilor”, iar Chinezu a facut poze. Si, bineinteles, au scris si ei despre isprava, care se va repeta cat de curand.