Hot City - Cultura urbana feminina

Reverie albastra

Locuiesc singura. Intr-o casuta in miniatura. Precum casuta unui pitic din poveste, are un dormitoras mic, o sufragerie mititica, o bucatarioara simbolica, un balconas minuscul, o baita mica, un holisor cat un patratel si cam atat. Am sa va vorbesc azi despre baita.

Desi mica, cum spuneam, ea e perfect functionala, fiind eficient aranjata. Nu e formatul lung, cu toate obiectele sanitare insirate pe-o latura. E patratoasa, cu polite inzidite, cu tapsan super util langa cada, cu mini dulapioare si suporturi de prosoape potrivite. Si luminata cu neon.

Ei, si-acum ajungem la subiectul povestirii mele. Cum am avut eu revelatia ca posed cea mai minunata baie din lume. Sau, in orice caz, una dintre ele, ma rog. Neonul de care va spun da o lumina foarte potrivita, dupa parerea mea, in baie, la oglinda. Caci acolo vrei sa te vezi intr-o lumina cruda, nepartinitoare. Acolo vrei sa stii exact cu ce ai de-a face, ce sa ajustezi, ce sa potrivesti, astfel incat imaginea ta rezultata dupa aranjat, sa fie multumitoare. Astfel esti sigura ca intr-o lumina mai blanda, mai calda vei arata fara cusur!

Eh, dar neonul nu e vesnic, din pacate. El a inceput sa dea semne bizare intr-o buna zi. Bazz-bazz si clipoceala si cateva ezitari dupa care se facea lumina. Azi asa, maine asa, ezitarile au inceput sa fie din ce in ce mai lungi. Si bazaitul mai nesigur. A urmat o perioada de flash-uri ca la disco. Intram si ma simteam ca pe ring in luminile stroboscopice. Zaream in oglinda imagini fugitive, alternand cu bezna spaimoasa. Apoi n-a mai fost nimic. S-a facut intuneric total, apasarea butonului nu mai declansa valuri de lumina, nici macar firisoare de scantei, nici fulguieli, nimic. Bezna parea si dusmanoasa pe deasupra. Parca-mi radea in nas! Ma dadea pe usa-afara pur si simplu!

Mi-am frant mainile si mi-am framantat mintea. Nu-s inginera, dar mi-a dat prin cap sa adaptez o veioza pana una alta. Nu prea mi-a iesit, caci firul nu era destul de lung, iar lumina venea absurd de jos in sus, intr-un suvoi nepotrivit care nu facea decat sa ma chiorasca si nimic altceva. Si-atunci am avut IDEEA. Am aprins frumos lumanarele si le-am insirat: pe etajera de sub oglinda, strategic pentru a ma putea vedea, pe capataiul cazii, departe de robinetul de apa, pe ici pe colo, prin toate locurile sigure din punct de vedere PSI dar si util. Si asa, facand o baie calda cu spume si uleiuri parfumate am privit parca cu alti ochi mica mea baie.

Mi s-a parut atat de calda si de confortabila. Mi-am dat seama ca e incaperea cea mai impregnata de personalitatea mea, plina fiind cu toate accesoriile si articolele mele intime, preferate, parfumate, colorate. Ca fiecare nimic de pe-o policioara mi-e drag, util si simpatic. Ca obsesia mea pentru prosoape pufoase si asortate e cocheta, ca furouasele de dantela agatate pe usa dau o nota sexy, ca am un covoras pe care sa tot pasesti, ca pestisorul galben cu rol de ratusca de cada e nostim foc, ca baia mea cea mica e intima si prietenoasa ca o amica veche.

In acest mic sanctuar ma rasfat eu si ma supun placutelor ritualuri de frumusete. Aici visez cu ochii deschisi in oglinda cum voi semana admiratie-sora-cu-lesinul in randul barbatilor, aici sunt tete-tete cu cantarul cel sincer, aici, de ce sa nu recunosc, imi vin uneori neasteptat de bune idei. In lumina tremurata si subtila a lumanarilor, baia mea parea o incapere magica din povesti. Si eu ma simteam ca o printesa. Voi in ce colt al casei va simtiti asa?