Hot City - Cultura urbana feminina

Uite-ma cu mana pe taste. Si cu mailul pregatit. Sa ii trimit lui un zambet de dimineata. Am tot asteptat momentul. Sa nu fie prea devreme. Sa nu fie prea tarziu. Sa nu par disperata.

Si de ce as fi disperata? Ca doar exista celalalt, cel oficial, pe care il car dupa mine pe la nunti de prietene si la iesiri duminicale la masa parintilor. Si pe care il prezint tuturor astfel incat sa dea bine. Pentru ca este acolo ca sa imi intareasca in fata celorlalti imaginea unei vieti de succes.

Numai ca iata-ma cu mana pe taste. Scriind un email pe care oricata bunavointa as avea fata de mine, nu il pot incadra decat la categoria flirt. Si nu este inocent. Nu. Pentru ca stiu ca as merge oricat de departe ar dori el. Un email, doua, trei in care ne zambim printre biti ca si cum tocmai ce am descoperit El Dorado.

Ce ma fac insa daca spune sa iesim la o cafea? O cafea este inocenta. O pot justifica fara probleme in fata celuilalt. Oficialul. ‘Da, am fost la o cafea, ce mare branza. Doar nu suntem salbatici sa nu mai vorbim cu nimeni.’ Si asta este, evident, o minciuna cat mine de mare. Pentru ca o cafea nu este o cafea daca ai stat visand in gol cu gandul la ea cam 48 de ore. Cu pauzele de rigoare in care ai dormit. Dar nu ai baga mana in foc ca atunci nu tot pe el l-ai visat. Neoficialul.

Si dupa cafea poate vrea si mai mult. E doar ora 7. Atat de devreme. Am putea bea o bere. Uite cat de multe avem in comun. O viata avem. Si avem o datorie catre noi sa profitam de ea. Sa ne simtim bine. Iar maine ce anume faci? Sigur trebuie sa mananci si tu ceva la pranz. Ai putea manca cu mine. Iti arat un loc care imi place mult. Si as vrea sa fiu acolo cu tine.

Fabulez. Poate sa nu spuna nimic. Sa ma apuce de mana si sa ma duca unde vrea el. Fara nicio explicatie. Parca eu nu inteleg ce se intampla? E un caz clasic de ‘aventura’. De ce mi se intampla asa ceva nu pot sa pricep. Nu am cine stie ce probleme. De fapt nu am niciuna. Si nici el, neoficialul, nu da vreun semn ca si-ar dori ceva pe viata. Stiti, situatia aia in care astrele au grait si ai dreptul sa calci pe cadavre.

Inca ma mai tin bine. Si daca sunt intrebata pot sa spun ‘E doar un flirt. Sa fim seriosi si maturi. Sa nu facem o drama din nimic’. Dar oare cat timp. Probabil inca de maine voi intra in categoria celor pe care atat de tare ii dispretuiam – nehotaratii, egoistii, mincinosii.

Este doar un flirt my ass. Nu stiu cum o sa ies intreaga din situatia asta. Ce o fi de facut?