Hot City - Cultura urbana feminina

E foarte usor sa-ti dai seama cand o femeie e intr-o relatie, in primul rand pentru ca vorbeste despre asta incontinuu. Am tendinta sa evit cunostintele de sex feminin aflate mai pe la inceputul amorurilor, pentru ca toleranta mea la povesti despre iubi, ce-a mai facut cu iubi si cat de minunat e iubi are si ea o limita. Pe scurt: cele mai multe inceteaza sa mai fie un individ si se transforma pe termen nelimitat in “noi”.

Ei, in schimb, tac malc, atata timp cat nu-i intrebi de sanatate. Sau, chiar daca ii intrebi, se pricep sa fenteze gingas subiectul- pentru ca sunt ocupati sa flirteze. Cu mine. Sunt un magnet pentru iubitii infideli sau care si-au propus in planul cincinal sa fie infideli- evident, tot cu mine. Eu sunt rareori interesata. Dar tot reusesc performanta de a fi de fiecare data surprinsa cand aflu cu cine aveam de-a face.

Ce ma mira nu e atat ca n-am aflat pana atunci ca X are o prietena. Ci cu cata acuratete si profunzime a reusit X sa-mi povesteasca intreaga lui viata, cu lux de amanunte, totul cu exceptia micului detaliu nesemnificativ privitor la starea civila oficiala a inimii lui. X care incearca sa ma cucereasca, oricine ar fi el, imi ofera mereu un raport complet si nesolicitat al existentei lui, in care nu mi-as fi imaginat ca mai incape si altcineva.

Imi spune la ce ora se trezeste, si ce a mancat la micul dejun. Imi spune ce-a avut de lucru, ce carte citeste si la ce pagina a ajuns, ce filme a mai vazut, imi spune cu ce prieteni de-ai lui a iesit in oras, cum il cheama pe fiecare, cu ce se ocupa, ce vise si aspiratii au, daca au iubite, de cat timp sunt impreuna si daca relatiile lor se indreapta spre bine sau sunt condamnate din start. Imi spune ce mai face familia lui si cand planuieste s-o mai viziteze. Ma anunta inainte de culcare ca urmeaza sa doarma si cu ce pijama e imbracat.

X nu omite nici amanuntele jenante- candoare cu care-si dovedeste cu atat mai mult sinceritatea si bunele intentii. De exemplu, cum a reusit sa verse suc de afine pe noii lui pantaloni albi, iar apoi sa se impiedice in baie in timp ce incerca sa-i curete si sa cada in cada. Ah, si simultan sa dea drumul la dus din greseala, ca in filmele lui Chaplin.

Ca sa fiu sincera, toate aceste amanunte ma plictisesc cumplit. Dar le ascult cu bunavointa omului care primeste increderea celuilalt. Daca el vrea sa-mi spuna, inseamna ca o fi important pentru el. Inseamna ca vrea sa ma faca partasa la viata lui, oricat de plictisitoare ar fi ea. Ascult. Mi-e nu stiu cum sa zdrobesc sperantele cuiva.

Si apoi aflu cumva. “A, da”, zice el, prins cu mata in sac. “Uitasem sa-ti spun. Da, am oarecum o prietena. De fapt, ...oarecum locuim impreuna.” Si eu nu stiu daca sa-mi fie mai mila de ea, de cum a fost decupata din poveste precum coaja de pe-un cartof, sau de el, care a facut atata efort sa-si scrie un anost si adecvat pentru flirt desfasurator al vietii si sa-l anunte in cele patru zari. M-am hotarat de acum sa tolerez numai infideli misteriosi. Caci zau daca vreau sa mai stiu ce pijamale poarta cei din cealalta categorie.