Hot City - Cultura urbana feminina

Stiti cum fac caii de talie mai mica, cand sunt pusi sa traga la caruta impreuna cu un cal mare si aratos. Le e greu sa se intreaca la frumusete cu vecinul bidiviu, asa ca isi arata talentele tragand mai repede si pasind mai harnic, mai tantos si mai hotarat.  

Eu sunt mica de statura si nici nu am fata aia perfecta care iti trebuie pentru a face reclama la produse cosmetice. Dar asta nu m-a complexat niciodata. Mie mi se pare ca sunt o fiinta cu adevarat speciala. De fapt sunt o fiinta atat de speciala incat am norocul sa constat ca si altora li se pare la fel. Sunt vesela, am glezna fina si piele la fel. Am si sanii mari, incat putini cai mari imi pot sta dimpotriva. Am mai mult umor decat multi cai mari si frumosi si ma misc precum o cometa. De multe ori caii mari raman uitandu-se in urma mea cu nedumerire. Nici nu inteleg ce i-a lovit.  

S-a dovedit in timp ca cine apuca sa ma cunoasca, si aici ma refer la barbati, sa aiba un fel de revelatie. Uite ce zacea in tine, mai spune cate unul, nici n-am banuit. Eu ma bucur. Stiam ca o sa fie asa. De-aia incerc sa ofer mostre de inteligenta si farmec inca de la prima intalnire intamplatoare cu cineva. Imi place sa-i vad cum cad secerati de la genunchi.  

Si, mai ales daca tin cont de toate astea, imi vine mie acum sa adaug, e ceva ce nu pot sa inteleg niciun pic. Domnule, cum poti sa traiesti mai departe, fara mine, dupa ce m-ai cunoscut? Ai inteles ce pot sa fac pentru tine, te-ai bucurat, te-am vrajit. Si de-aia as vrea sa stiu cum faci acum sa mergi mai departe ca si cum nu mi-as fi pus amprenta in niciun fel asupra ta.  

Cum poti sa mananci mancarea de trei ori pe zi fara sa ti-o sfintesc eu, cu mainile mele de cal mic si iute, nu pot sa pricep. Cum de reusesti sa ai o digestie sanatoasa, cum scrie la carte, in prezenta altcuiva decat mine, e de mirare. Cum poti sa te duci la serviciu si sa vrei in continuare sa fii avansat, sa iei prime, sa angajezi pe cineva nou, dupa ce m-ai cunoscut si nu ma mai ai langa tine, nu stiu.  

Chiar ma gandesc ce gust or avea vacantele pe care le planuiesti tu acum. Ce metode aplici, daca nu mai beneficiezi de imaginatia mea si de flerul meu pentru destinatii minunate si locuri secrete, stiute de calatori de nisa. Mi te imaginez cand te bagi in pat si nimeni nu-si pune un picior mic peste gamba ta, ca o promisiune de somn bun, la adapost de orice. Oare mai dormi, tu?  

Ma intreb cum or fi Craciunurile tale. Cu ce ochi te uiti la brazi puchinosi sau ficusi de apartament ce primesc temporar o funda rosie si cu asta basta. Mi-e greu sa cred ca ai pe cineva entuziast alaturi, la fel de entuziast ca mine, care te roaga sa-i alegi cei mai inalti si mai stufosi brazi din oras. Ma intreb cum poti sa mai accepti drept cadou un pulover pe gat, cand eu ti-am pus sub pom lumea intreaga. Probabil ca ea, daca exista, vrea in pom beculete, si nu lumanari adevarate, ca sa nu cumva sa ia casa foc.

Asa cum te-ai mira tu, invatatule, daca ai afla ca exista viata pe o planeta unde ai invatat ca asta nu se poate, asa ma mir si eu. Ca tu ai o viata de dupa mine si ti-o traiesti molcom, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Sau poate ma insel si nimic din toate astea nu e adevarat. Poate ai murit de atata lipsa iar eu nu am apucat sa aflu asta inca.