Hot City - Cultura urbana feminina

La 16-18 ani, mi se parea ca femeile care au 30 de ani si-au incheiat adevarata viata de femei. Si ca in urmatoarea perioada sunt programate sa indeplineasca in societate functii mai mult sau mai putin administrative: sa fie mame responsabile si sotii iubitoare. La 25 de ani, eram ceva mai inteleapta dar oarecum stresata ca ma apropii…de zona cu pricina.

Ei bine nu! Acum am 31* si am placerea sa afirm cu mandrie si cu surpriza ca niciodata nu m-am simtit mai bine! Si cand spun asta simt ca am in spatele meu foarte multe sustinatoare. Iar daca n-ati ajuns inca aici, la mult discutatul prag, sa nu aveti emotii! Ca e vorba despre look, relatii sau stil de viata, totul parca e presarat cu praf de minune.

Niciodata nu m-am imbracat mai frumos si mai cu stil. Stiu ce culoare imi sta bine si ce lungime de fusta imi pune in valoare picioarele. Ma imbrac vesel cand presimt o zi mai mohorata si in rosu cand vreau sa castig o lupta. O bluza eleganta cu buline albe purtata intr-o lume de taioare gri, plicticoase, are efectul scontat! Se pot negocia foarte bine contracte favorabile si cand porti pantofi lila:).

Am acum intelepciunea sa ma amuz atunci cand iubitul meu urla de unul singur in fata ecranului la un meci de fotbal. Sau cand soarbe compot direct din borcan, fara sa-i pese de catronasele mele feng shui. Ii dau telefon prietenei mele sa-I povestesc fara ranchiuna cum nu putem sa ne plimbam intr-o zi insorita prin parc. El schioapata prea rau de la meciul de fotbal jucat la ore cand eu dorm… Abia acum pot sa ma induiosez cand vad cum spiritul de competitie primara, pe care noi nu-l avem, il face pe iubitul meu sa se uite dusmanos la prietenul lui cel mai bun, care inoata mai repede contra cronometru. Imi dau repede seama ca daca zic “da” la actiunea “berea cu prietenii” este in avantajul meu, nu al lui:).

Stiu cand sa las de la mine pentru ca tot mie sa-mi fie bine si cand pot sa ma comport ca un copil rasfatat. Inteleg mai bine ca trebuie sa-i ofer ce-si doreste el, nu ce cred eu ca i-ar trebui.

Vreau sa traiesc aproape de iubitul meu fara ca niciunul dintre noi sa-si stirbeasca propria personalitate. Cand l-am intalnit, m-am indragostit tocmai pentru ca e asa. De ce sa-l schimb?

Imi ofer mereu premii pentru rarele momente de insatisfactie. Stiu ce feluri de mancare sunt delicioase si nu ingrasa, sunt atenta la silueta. Dar cand sunt putin abatuta, felia de tort de ciocolata + un caffe latte afara la soare cu prietena mea nu se compara cu nimic pe lumea asta! Apreciez in general filmele de Oscar, dar cand sunt prea obosita, ma uit cu placere si la un film usor, lacrimogen. Il aleg pentru ca poate sa descatuseze emotiile unei saptamani prea grele si imi suflu impresionata nasul in batista. Cand nu sunt in forma maxima, mersul la coafor ma binedispune pe loc, fie ca doar ma spal pe cap sau imi schimb complet look-ul. Si, ca sa uit orice suparare, imi cumpar si o rochie culoarea verde kiwi de la magazinul preferat!

Cand sunt trista, stiu la cine sa “ma plang” ca sa-mi dea forta sa merg mai departe. Cand sunt vesela, stiu cu cine sa ma inconjor ca sa raman cat mai mult asa. Prietenii mei de acum sunt persoane pe care pot sa le sun fara probleme la 4 dimineata sa le spun ca nu pot dormi. Relatiile cu ei nu mai sunt intamplatoare, ci bazate pe reale afinitati.

Abia acum stiu cum sa ma bucur de lucruri marunte, sa apreciez micile si marile daruri pe care le-am primit de la viata. Ma cunosc bine si aleg cu simplitate lucrurile care stiu ca-mi fac placere sau spun ferm “nu” cand e cazul, fara rusine. Nu mai pot fi usor deziluzionata, pentru ca stiu ce vreau.

Niciodata nu m-am simtit mai glam, si totusi mai subtila, mai puternica si totusi mai sexi-fragila. Ochii mei au capatat luminite cu multe intelesuri. Este ca si cum as fi trecut printr-un lung proces de instruire doar ca sa ajung aici.

Mai presus de toate stiu acum, dupa ce am lucrat 12 ani in companii multinationale, ca imi place mai mult sa scriu. In loc de sedinte serioase, prefer sa stau tolanita pe canapea cu laptop-ul in brate. Dar e prima data cand am curajul sa recunosc:).

La 31 de ani, lumea pare ca abia acum incepe pentru mine. Totul a fost inventat pentru ca eu sa ma pot simti bine in pielea mea.

Buna dimineata! Cred ca putem face asta impreuna.

*Am scris textul asta acum 4 ani si nu stiu cum de a scapat sa nu fie publicat.