Hot City - Cultura urbana feminina

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti bla bla bla... doi baieti pe nume Valentin si Dragobete. Traiau in locuri indepartate unul de celalalt, aparent neavand nimic in comun, decat luna in care se nascusera, si anume februarie.

Valentin provenea dintr-o familie instarita, a fost un copil dorit si asta s-a vazut in fiecare an. Aniversarile lui erau sarbatorite cu mare fast, de catre familie, dar si de catre oamenii de rand. Era considerat un copil special, rodul iubirii dintre un industrias bogat si un model bine cotat, caruia i s-au facut toate poftele si s-au alocat toate resursele pentru a-i asigura fericirea si nemurirea. De ziua lui curgeau cadourile, primea dovezi de dragoste, inimioare, ingerasi, dulciuri, felicitari, frenezia ii cuprindea pe toti si sarbatoreau cu rauri de sampanie, petreceri tematice si tot felul de minunatii, mai frumoase de la an la an.

Intr-un loc foarte indepartat, intr-o zi geroasa de februarie, in familia unui muncitor la uzina, s-a nascut al saptelea copil. L-au numit Dragobete, pentru ca, mama lui, tinandu-l in brate, a spus ca n-are idee cum sa-l boteze, dar ca ii e drag tare pruncul nou nascut. Si Dragobete i-a ramas numele. Si astfel, Dragobete a crescut pe langa ceilalti frati ai lui, in saracie, dar inconjurat de iubire. Ai lui de-abia isi aminteau zilele de nastere ale fiecaruia dintre copii, daramite sa-i mai si sarbatoreasca, de unde atatia bani?! Numai bunicii isi mai aminteau de el si, pentru ca era mezinul familiei si pentru ca si ei erau saraci, ii faceau cadou o coronita dintr-o ramura de salcie. Dragobete zambea si-i imbratisa cu drag, fiind multumit ca nu l-au uitat.

Si-au trecut anii... Valentin a crescut flacau mare si frumos, era mandria parintilor, printul mostenitor al opulentei, extravagantei si ideilor originale, a strans multi ani de amintiri frumoase de la aniversari. Dragobete a crescut langa familie, a muncit de mic, dar a ramas la fel de modest si de neinsemnat precum a fost dintotdeauna. Dar, fiind ambitios, a reusit sa plece de acasa, a invatat si cu greu si-a deschis propria afacere.

In acest timp, Valentin se distra, calatorea in toata lumea, isi facea prieteni si devenea din ce in ce mai popular. Dar iata ca a venit timpul sa fie responsabil si, fortat de soarta cruda care i-a rapit parintii, a mostenit toata averea, inclusiv afacerile parintilor sai. Fiind un bun strateg, si-a marit imperiul, astfel ca, a ajuns si in locul indepartat unde Dragobete, la fel de muncitor si ambitios, detinea suprematia. Dragobete a crezut ca poate face fata strategiilor agresive de promovare ale lui Valentin si a luptat cu toate armele. Usor, usor, taberele s-au impartit. Valentin era preferat de tineri, exhuberanti si vioi, nebuni frumosi care si-au materializat iubirea in inimioare de toate felurile, petreceri, distractii pe cinste si rumoare generala. Lui Dragobete i-au ramas fideli bunicii, traditionalistii, cei pentru care o floare si-o imbratisare calda insemna mai mult decat toate inimioarele si petrecerile la un loc.

Vazand ca Valentin castiga teren, Dragobete s-a mobilizat si a inceput sa lupte cu toate simbolurile ce-l caracterizau, el insemna sfarsitul iernii, prin acea ramura de salcie, el insemna iubirea sincera si gesturile simple, el insemna spiritualul, pe cand Valentin era materialul. Si, usor usor, stiind ca probabil nu-l va invinge niciodata pe Valentin si sa-i ia locul, Dragobete si-a acceptat locul secund, multumit cu faptul ca oamenii, chiar daca ii serbeaza voiosi ziua de nastere lui Valentin, nu-l uita nici pe el.

De atunci, oamenii sarbatoresc iubirea de doua ori in luna respectiva, pentru a-i impaca pe cei doi...

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa!