Hot City - Cultura urbana feminina

Vai, iubirea. Conventia sub care se ascund obsesii, combinate cu traume, dorinte si impulsuri hormonale. In concluzie, un fel de boala atat psihica, cat si fizica si emotionala, soiul cel mai rau de cancer, ce sa mai.­

­Cel mai rau este ca tot jocul se desfasoara in imaginatia noastra si are doar rareori legatura cu ce se intampla in celalalt. Daca ne trezim pe aceeasi lungime de unda, este mai mult ca sigur mana sortie, a diavolului sau a unor unde electromagnetice care ne tin prinsi in acelasi camp. Bineinteles insa ca cea mai logica concluzie devine: suntem facuti unul pentru celalalt. Da, in caz ca religia ta e intamplarea, chiar asa este.

­
Putem gasi tandrete pentru absolut orice fel de persoana, de fapt, daca insistam, putem iubi pe oricine. Trebuie doar putin bunavointa ca sa gasesti fermecatoare orice fata care se odihneste pe perna alaturata atunci cand te trezesti.­

Eu i-am iubit pe toti. in masura in care iubirea este ceva ce definim singuri, fata de noi insine. Nu exista o definitie uniersal acceptata, fiindca, vorba aceea, este cel mai complex sentiment. Cred ca a fost definit ca fiind complex atunci cand oamenii si-au dat seama ca este atat de diferit de la o persoana la alta incat e rusinos chiar si sa recunosti asta.

Fiindca fiecare dintre noi, cand iubeste, ar dori ca sentimentele sa-i fie intelese exact la justa lor valoare, ceea ce este imposibil sa se intample vreodata, fiindca ceilalti au cu totul alta perceptie. A compara felul tau de a iubi cu al altuia nu este mult diferit fata de a compara un peste cu o tufa de brusturi. Ah, da, ambele traiesc, dar asta e cam tot ce le apropie. Asa si cu iubirile. Ne imaginam ca suntem pe aceeasi lungime de unda cu cel de langa noi, desi stim, de la fizica, ca pe o anumia frecventa se poate transmite un singur semnal.

Am gresit fata de barbatii din viata mea. I-am condamnat fiindca erau casatoriti, fiindca erau egoisti, fiindca erau prea tineri sau prea orgoliosi, ignornd faptul ca din orice lucru pe care ti-l daruieste viata, fie el o carte buna sau un barbat, trebuie sa extragi elementele potrivite tie. In loc sa ma bucur de dragostea daruita, am fost lacoma si am vrut sa ii am cu totul, fiindca nu am stiut niciodata ca sentimentele imi apartin in totalitate si le pot indruma dupa voia mea spre o cale de mijloc. Am crezut intotdeauna ca daca eu pot darui o cantitate x, cel putin la tot atat trebuie sa ma astept. Dar ce zic, de fapt la mult mai mult, ceea ce demonstreaza oarecum ca aveam o parere cam proasta despre mine.

Nu as avea niciodata incredere intr-o definitie a iubirii. Cel mai aproape de realitate mi se pare o definitie care sa contina termenii nebunie, eroare si delir. Tot ce putem face este sa extragem partea frumoasa a acestor betii, intocmai ca un artist care scoate din aburii unui joint mai puternic un “Hey Mr. Tambourine Man.” Si din restul sa facem o supa buna, calda, pentru zilele cu ploaie cand ne amintim ca suntem singuri pe lume, oricata “dragoste” am inventa.