Hot City - Cultura urbana feminina

Sunt singura careia i se mai intampla sa se mai si desparta de partenerii cu care a crezut ca este predestinata sa imparta tot ce respira pe lumea asta, pana cand moartea va surveni? Nu, stiam eu ca nu.

Dar atunci, spuneti-mi altceva: sunt singura care a fost uneori parasita cu salbaticie de i s-a rupt sufletul bucati-bucatele? Singura care s-a uitat cum franturile astea s-au imprastiat ca mercurul in bobite, peste tot prin casa, de nu le mai pot gasi si coase la loc nici macar in ziua de azi? Nu, stiam eu ca nu. Si voi ati patit asa. Si putine lucruri sunt mai neplacut-dureroase ca atunci sunt parasita. Mereu pe nedrept, mi se pare mie.

Si cand sunt parasita, am un singur gand care ma poate consola. Ca el, nemernicul care m-a pus deoparte ca pe o soseta desperecheata, sa se caiasca amarnic. Si dupa ce are diverse relatii cu alte femei care in mod sigur o sa se dovedeasca o afacere muuult mai proasta decat mine, sa planga in pumni si sa se scofalceasca pe picioare de frustrarea care il macina pentru ca a dat cu piciorul norocului. Unde norocul sunt eu.

Pana la urma nici nu conteaza daca eu intre timp am o alta relatie, care se dovedeste a fi tare buna. Poate sa fie legatura mea actuala de 2.5 ori mai multumitoare decat experienta pe care am avut-o cu nemernicul ce m-a parasit pe nedrept, eu sunt animata in ascuns de acelasi vis. Sa vina ziua aia in care sa ma caute de mai multe ori pana ma gaseste, pentru ca acum in sfarsit am o viata separata, a mea, si nu mai am tot timpul din lume pentru el. Si dupa ce ma gaseste, sa imi spuna:

-Am gresit, tot pe tine te iubesc asa de tare ca vor sa sune la salvare. Am incercat enorm sa mi te scot din cap dar nu am reusit cu niciun chip. Cred ca esti singura persoana potrivita pentru mine.

Si eu dau neinduratoare din cap si zambesc intelegator, dar rece. Si in fundal canta The Killers cu When You Were Young.

-Eu am stiut de la inceput, nu am avut nevoie de inca 2 ani si 5 relatii sa ma prind de chestia asta. Dar na, ce sa zic, unii suntem mai perspicace, altii nu. Tu nu, eu da. Ajunsi aici o sa simt in mod sigur nevoia sa-i arat prin tot ce pot ca sunt mai desteapta decat el, dar o sa incerc sa ma abtin. O sa imi permit doar:

-Bine, pana la urma poate e mai ok ca s-a intamplat asa, pentru ca probabil nu eram sortiti sa fim impreuna. Eu am acum alta relatie care merge ok si probabil ca noi nu ne potriveam. E mai bine ca s-a intamplat asa. La care el cred ca o sa mai ingaime doar:

-Am sperat ca tu inca mai ai niste sentimente puternice pentru mine pe care le poti trezi la viata, daca eu arunc peste ele o galeata cu apa rece. Dar vad ca nu mai exista nicio sansa si imi pare asa de rau, oh, ca m-am trezit prea tarziu. O sa te iubesc mereu. Ajunsi aici, el spera ca totusi eu o sa ma inmoi si o sa cad blana. Prada lui. Lipsita de personalitate. Gata sa mai incercam. Reindragostita sadea. Si cauta pe fata mea acest semn. Eu, dispretuitoare dar amabila:

-Pe bune imi pare rau ca nu te pot ajuta. Si aici, ma intorc pe calcaie si plec intr-un nor de praf din care se contureaza inimi sfaramate, cu sageti infipte in ele. Foarte cinematografica toata treaba.

Sunt asa de pregatita pentru momentul asta, nu stiu daca va dati seama cat de tare. Am repetat de multe ori scena, cu mici particularitati pentru fiecare nemernic in parte. Si asta e singurul mod in care pot sa trec peste esecurile cu E mare, cele din dragoste. Este un vis meschin care ma incalzeste si sunt convinsa ca o sa am castig de cauza in final. Cand ma voi scula, pre multi o sa popesc si eu.