Hot City - Cultura urbana feminina

Ce sa-i faci? Ai ajuns la varsta venerabila de peste 25 si abia atunci dai peste “prince charming”. Evident, nici el nu mai are 18 ani, deci a trecut suficient timp pentru ca amandoi sa va traiti o buna parte din viata. Doar ca in timp ce tu pastrai vreo doua evenimente pentru a le trai in compania alesului, el isi vedea de treburi linistit,  fara sa-si puna problema ca trebuie sa pastreze pentru femeia aleasa altceva decat o cerere in casatorie. In rest, totul se desfasoara conform planului.

Dar vine o zi in care iti dai seama ca se apropie concediul. Iti iei inima in dinti, decisa sa sacrifici primul dintre cele doua vise.

-    Iubitule, ce parere ai despre Roma?
-    A, e un oras formidabil!
-    Nu-i asaaa…?? Ma gandeam…
-    Mi-a placut mai ales ca e o caldura atat de placuta acolo, chiar si primavara..

Au. Prima pietricica te loveste, dar nu simti inca neputinta mainilor legate. Deci a fost. Iti aduni saliva, inghiti cateva cuvinte, te foiesti putin si cauti alta abordare.

-    Stii, eu am vrut intotdeauna sa merg la Roma. E un oras pe care l-am pastrat in inima mea pentru un moment special din viata..
-    A, splendid. Pai sa mergem in concediu, la Roma, zice el, cu ochii la meci.
-    Pai…tu cand ai fost?
-    Aa, acum vreo sase ani…cinci, patru, ma rog, mai demult putin. Stii, cu (completati nume feminin, la alegere).

Mingea iese din careu, din televizor, si te loveste in moalele capului. La fel de placut mangaietor ca o grenada. Ochii se umplu de lacrimi, visul tau de o viata spulberat. Te agati cu disperare de ultima sansa.

-    Si, aa, cat ati stat?
-    Pai vreo luna…Adica nu e problema, stiu orasul, ne descurcam.

Tu esti descurcata gata. Ai putea foarte bine sa fii intinsa pe treptele de la peluza, la finalul meciului, cand toata lumea se imbulzeste sa iasa. Ne descurcam, desigur.
Mormai ceva si te duci la baie. Iti stergi lacrimile cum te pricepi, si in timp ce cauti sa-ti recompui o figura prezenatbila, cedezi si scoti din pachet un al doilea si ultim vis. Exact ca jucatorul la ruleta, atat de constient de sansele de a pierde, totusi in atat de mare nevoie de a folosi aceasta metoda pentru a se redresa.

-    Iubitule…Dar Londra? Ce zici de Londra?
-    O, e cam scump. Dar merita toti banii, e extraordinar, nu?

Alarma urla. Nu e urletul de avertisment, a intrat direct alarma antiaeriana.

-    E extraordinar?
-    Da, pai…
-    Ai fost?
-    Am fost acum vreo (Completati un numar mare, apoi unul mai mic, apoi unul si mai mic) ani, sau cam asa ceva.
-    Si…cu serviciul..?
-    A, nu, am stat tot cam vreo trei saptamani cred, cu ( Completati cu incredere! Alt nume feminin!)

Brusc trebuie sa mergi din nou la baie. Sau la bucatarie. In debara, in afumatoare, in cotetul cainelui sau un alt spatiu inchis, trist, izolat, in functie de amenajarile casei. Plangi linistita, fiindca mai este putin din meci, el inca e in transa. Visurile tale s-au spulberat. A fost ca virginitatea. O chestie pastrata cu atentie si sacrificii, ca o data daruita, sa constati ca e neplacut si doare.
Si in durerea ta cauti o iesire. Revezi atlasul, globul pamantesc, harta atarnata in clasa, la liceu, pliantele agentiilor de turism si reclamele de pe Discovery Travel. Si din durerea ta se naste un gand. Si te convingi singura ca acela este locul, ca e minunat, ca trebuie sa fie foarte frumos. Te convingi pana la urma ca asta iti doreai de fapt si ca Roma, Londra si alte capitale europene sunt destinatii pentru corporatisti fara imaginatie si disperati dupa low-costuri.

-    Iubitule…ma gandeam…ai auzit de Ulan Bator? Stii, in Mongolia?
-    Pai cum naiba! Ulan Bator e una dintre cele mai reprezentative capitale ale arhitecturii socialiste. Plus ca e plin de istorie budista!
-    ?!??!
-    Am fost acum…aaa.

Completati cu incredere.