Hot City - Cultura urbana feminina

Am observat ceva care ma scoate din minti. Eu si barbatii din viata mea ne despartim pentru tot felul de motive. Oricum, nu pentru ca lucrurile merg bine. Si bineinteles ca este vina lor. Doar n-o sa ma fac pe mine responsabila pentru atatea esecuri. Cand nu merge ceva, e mereu vina celuilalt, care nu e de fata si nu are cum sa se apere. Ok?

Acum ca am stabilit asta, sa trec la ce ma intereseaza de fapt. Cand renunt la o legatura de dragoste, nu prea imi mai vine sa mai vorbesc cu barbatul respectiv, pentru ca il urasc mai mereu, pentru ca nu a mers. Si atunci ard toate podurile, inchid toate usile. Imi inchid pavilioanele urechilor cand suna telefonul si e el care si-a uitat un ciorap cu dunga verde la mine si il vrea. Scot orice urma din casa, cu detergetul care scoate eficient petele de pe creier. Si incerc sa duc o viata normala in continuare, ca si cum nici iubit n-am avut si nici venele nu-mi vine sa-mi tai pentru ca nu il mai am.

Buuun. Dar cum lumea este foarte mica, intotdeauna primesc spam-uri de la cunostinte. Care, de-ai naibii sau nu, ma incunostiinteaza de noile ispravi, obiceiurile de lifestyle si altele legat de ecs. Iar ce aflu nu e niciodata linistitor sau confortabil. As putea sa traiesc cu ideea ca ii merge mizerabil, chiar daca nu din cauza mea. As vrea sa-mi fie mila de el pentru ca iubita il insala. Sa ma ingrijorez putin ca nu are ce manca. Sau sa imi para rau pentru unghia incarnata de care sufera in vazul lumii.

Dar ce sa vezi. Cum ma despart de un barbat, cum incepe sa o duca mult mai bine. Infloreste ca un boboc la atingerea soarelui de primavara. Defectele alea mari pentru care lucrurile nu au mers si care ii zanganeau ca o tinichea de coada, se transforma in avantaje.

Daca era lenes si nu voia sa miste un deget, in nicio situatie, ci doar sa doarma in papuci toata ziua, devine harnic nevoie mare. Harnic il poti da de exemplu in intreg orasul, pentru atata ravna. Asa de harnic incat ar putea sa vina cei de la Discovery Channel sa faca un material despre el, ca fiind cel mai harnic mamifer barbat in viata din intreaga Europa de Sud-Est. Si a descoperit intre timp, bonus track, si ca e un bucatar tulburator.

Daca era sarac lipit pamantului si nici nu prea avea chef sa munceasca, devine bogat. Brusc mintea lui se lumineaza de idei potrivite. Lumea incepe sa il aprecieze si sa-l ia in serios, actiunile ii cresc, succesurile vin unul dupa altul, iar esecele sunt zero. Prosperitatea i se citeste in cuget si-n simtire si culmea e ca si restul vietii, sa-i zicem personala, merge extraordinar de bine. Eu nu l-am banuit niciodata in stare sa produca nici un capat de ata, d-apai asa ceva. A, si daca era necunoscut devine celebru si stimat. Incepe sa apara la televizor. Si adora sa faca masaj partenerei.

Daca il scoteam cu arcanul afara din tara si nici sport nu-l convingeam sa faca nici sa-l pic cu ceara, ei bine lucrurile stau diferit acum. A slabit, abdomenul lui altadata pufos precum cocolino prezinta patratele. Si nu-i chip sa-l mai prinzi in vreun week-end in Bucuresti, e ba la Londra, ba in Bucovina, ba in Koala Lumpur. La bratul unei femei si frumoase si destepte, desi cand era cu mine toate prietenele imi ziceau ca nu e de nasul meu si cum pot sa ma uit la el. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o.

Daca nu voia sa se casatoreasca si nici vorba sa aiba copii, trec doua luni de la despartirea de mine. Si aud ca nevasta lui sta sa nasca. Ca si Cosanzeana, asa, reuseste sa produca un copil in 4 luni cand altora le trebuie 9. Stiu, aici sunt putin naiva.

Dar ati inteles ideea. Cum ma despart de cineva, cum devine cel mai bun barbat in viata. Si asta ma scoate din minti. Si la voi se intampla la fel? Sper ca da.