Testul tacerii

Autor: dana

Orice relatie te supune pana la urma la testul tacerii. Stiti, e situatia aceea penibila in care nici unul dintre cei doi nu vorbeste, de parca ar fi fost furati de teroristi si au un plasture pe gura. Iar cu cat situatia continua mai mult cu atat se indarjesc amandoi mai tare in a face din cuvinte niste daruri pe care nu le merita asa, oricine. Si, mai ales, in niciun caz persoana care sta vis-a-vis in pat si care are marele tupeu de a nu-si cere prima scuze.

Modalitatea prin care se ajunge la un asemenea razboi tacit nu este clara nici celor doi protagonisti care tocmai au luat in mana cele mai grele arme. Si ei se trezesc complet mirati in mijlocul situatiei, fara a putea identifica nici macar un singur gest care ar putea constitui un motiv plauzibil. Nu poti sa zici ‘Dar stai, cand ne-am hotarat noi sa nu ne mai vorbim?’ pentru ca te trezesti de la celalalt cu un raspuns care nu face decat sa te enerveze si mai tare ‘Eu nu am nimic, vad ca tu te porti ciudat. Treaba ta, sa mi te adresezi cand iti trece.’

Desigur, acuzat in acest fel, marsav, nu stai sa te uiti in oglinda sa te intrebi ‘ce oi fi facut rau?’. Ci doar iti juri in barba ca daca e vorba sa ne invartosam in capacitati de a tacea, atunci si tie iti este foarte la indemana. Sa vada el ca o duci minunat si fara sa ii vorbesti. La o adica, daca este necesar, poti sa nu ii spui un cuvant un an de zile. Chiar si atunci cand te enerveaza la culmea ca a spalat fara pic de discernamant si atentie cutitul din chiuveta, de trebuie acum sa te uiti ingretosata la petele de pe el. Ei bine, nici chiar acum, in aceasta situatie extrema nu ii spui nimic, oricat ti-ar da ghes inima.

Testul tacerii este unul de anduranta. Si iti pune puterile la incercare intr-un mod similar cu traversarea desertului. In permanenta negociezi cu tine sa mai faci un pas fara sa te prabusesti. Si, Doamne sfinte, sa vorbesti. Pentru a mentine nervii de otel, apelezi la amintiri stranse bine pentru a veni in ajutor tocmai in aceste momente. Rand pe rand revin in fata ochilor imaginile cu el ametit la petrecerea de Paste raspunzand la sms-uri cu lumina (how laaaame!), ziua in care a uitat ca te internezi pentru niste analize si te-a lasat sa te duci singura (magarul), anul cand nu ati plecat in concediu pentru ca el tocmai s-a hotarat sa isi schimbe locul de munca (fara comentarii).

Toate acestea, plus fata lui inciudata, sunt suficiente ca mica enervare sa devina permanenta. Ni se pare noua. Pana se intampla ceva si uitam ca eram suparati. O gluma buna intr-un film, un om de pe strada care ti se pare interesant, o bluza noua pe care ai gasit-o la reduceri si ai vrea sa fie admirata… si uite asa, fara sa te prinzi ce si cum, neganditul se intampla si momentul tacerii este intrerupt.

Ce bine!, pacat doar ca este imposibil sa produci singur un astfel de eveniment care face declicul inspre o relatie normala. Probabil ca fiecare test al tacerii are propria sa viata si nu se poate altfel, trebuie sa moara de la sine. Dar si cel care ii gaseste leacul… probabil se va imbogati, caci nu este cuplu care sa nu aiba nevoie de el macar o data pe an.