Hot City - Cultura urbana feminina

Eu cred ca istetii din vechime care au nascocit ca nu haina il face pe om au gresit rau de tot. In plus, cred ca astazi si tehnologia il face pe om dar in complet alt sens, unul bizar.

Cand nu exista telefonie mobila si nici net, barbatul si femeia cazuti in patima erau obligati, daca voiau sa aiba de-a face unul cu celalalt, sa se priveasca ochi in ochi. Sau macar sa-si scrie misive clare prin care sa-si declare dragostea sau nedragostea lor. Trimisul de scrisori era complicat si curierii nu erau nici ieftini nici la ordinea zilei si erau teribil de indiscreti, deci imi inchipui ca in scrisorile cu pricina se punea tot ce trebuie. Fara ceata, fara multa balmajeala.

Ai zice ca triplul tulup comunicational de astazi face lucrurile mult mai simple insa mie mi se pare ca nu e asa. Avem o gramada de platforme pe care putem patina in doi si in principiu ni se pare grozav sa cochetam cu partenerul in atatea feluri versatile. Dar de fapt, atunci cand pe bune ne intereseaza cineva, multitudinea de posibilitati ne ingreuneaza activitatea sentimentala si o face pe alocuri imposibil de gestionat cu mintea limpede. Sa vedeti.

Daca sunt conectata cu el pe messenger, toate intrarile si iesirile imi dau de gandit. Daca a intrat, am asteptari mari cat China. Vreau sa ma tina in brate pe internet, sa-mi ofere o capsuna iluzorie, sa ma dragaleasca cum poate mai bine. Iar daca a iesit, ma intreb necontenit de ce a iesit, de ce. Oare unde s-a dus, cu cine si de ce si cum de se mai ocupa si cu altceva pe lumea asta, inafara de sa ma tina pe mine in brate prin mufe si fire si sa-mi ofere o capsuna, chiar si iluzorie.

Daca e idle ma intreb de mama focului cu ce se ocupa in momentul ala in loc sa-mi faca mie ochi dulci internetici. Un calculator deschis, cu net pe el, e cel mai interesant lucru dintr-o camera. Deci ce poate fi mai dulce de-atat, incat el sa stea departe de aparatura? Si aici incepe o intreaga pleiada de ganduri aspre ca un grohotis, cu accente nefiresti de lava vulcanica. Imi plezneste capul de la atata incordare. Daca tocmai face sex cu altcineva? Pe mine doar asta sau o mancare pe foc sau o carte sau niste musafiri sau un somn bun ma poate tine departe. Dar pe el? Ha?

Ce sa mai vorbesc de facebook! Acolo lucrurile se complica si mai tare. Daca vad ca el este online pe chat-ul de facebook si este offline pe messenger, sunt ispitita de michiduta sa cred ca sta offline fata de mine si ca totul s-a sfarsit. Si de aici pana cand imi cade tot universul in cap mai este doar putin timp. In plus, am tras eu niste concluzii empirice pe facebook, care imi ocupa tot timpul.

Ati observat ca in stanga, acolo unde sunt listati cativa prieteni, iti apar aia cu care ai contacte mai dese, de orice fel? Cum se intampla asta, ma depaseste. Pentru ca acolo sunt nu doar oamenii apropiati mie pe facebook, ci si oameni cu care sunt apropiata in viata reala sau doar pe messenger. Ei bine, de unde stie facebook asta? Ma rog, asta e alta problema.

Cert e ca sunt tentata sa ma holbez cu insistenta la lista care ii apare lui in partea stanga si ma tot intreb cine sunt domnisoarele alea ferchezuite care tuguie buzele, mi se pare mie, in poze atent alese? Probabil ca are contacte dese cu ele, de orice fel, altfel nu s-ar afla acolo. Hmmm. Si de aici alte torturi si alte zari de noapte pline. In plus, si eu prefer sa vorbesc cu anumiti oameni si, culmea, unii sunt barbati. Daca se prinde si el de faza cu lista?

Ce sa mai, tehnologia ii genereaza omului diverse false sau complicate probleme si il perpeleste in frigare ca pentru un ospat gradios al unui capcaun pus pe sotii. Jos cu ea.