Hot City - Cultura urbana feminina

Cand esti la inceputul inceputurilor cu o relatie- sau cu ceea ce speri ca urmeaza sa fie o relatie- iti doresti sa faci impresie buna. Iar o parte importanta din a face impresie buna consta in a te arata cat mai destept.

Eu am reusit sa ma conving singura inca din frageda pruncie ca sunt mai mult desteapta decat frumoasa (nu stiu daca o asemenea parere despre propria persoana intra la categoria “aroganta” sau tocmai dimpotriva), asa ca mi-am petrecut mereu inceputurile de flirt straduindu-ma sa fac in asa fel incat latura mea intelectuala sa iasa cat mai mult la suprafata.

Trebusoara asta presupunea uneori sa-mi alcatuiesc o harta mentala foarte detaliata cu tot ce ar fi potrivit sa lansez in conversatie ca sa se asorteze cu imaginea mea de inteligenta radioasa. Ce carti ar fi potrivit sa laud, ce filme? Ce pareri socio-politice e intelept sa afisez? Cel mai dificil imi era mereu la capitolul muzici, caci eu nu ascult muzica decat din greseala, asa ca era nevoie sa ma documentez ce preferinte intr-ale armoniilor sonore sunt considerate o dovada de desteptaciune si de bun-gust.

Pe langa toate astea imi trasam si o linie generala a idealurilor in viata astfel incat sa le pot expune succint, plus 2-3 istorii amuzante si pline de duh de utilizat in cazul in care discutia lancezeste. Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca incercarea mea planificata de a-l impresiona pe individul spre care-mi indreptam atentia ma facea sa par mai degraba teapana si nesuferita. (Oricum, intre timp am aflat ca e chiar contraindicat, ca femeie, sa dai impresia ca stii prea multe si ca stai numai cu nasul in carti. Asta mi-a dezumflat tacticile total.)

De atunci am crescut suficient cat sa-mi dau seama singura ca un fals alter-ego genial si cult nu ma ajuta cu nimic, ba chiar efortul de a-l sustine ar fi devenit o adevarata pacoste daca as fi obtinut ceva succces initial cu el. Si aici intervine nemultumirea mea prezenta. Eu am depasit momentul “vrajeste-l cu sclipiri intelectuale calculate”- dar mi se pare ca prietenul meu nu l-a depasit.

Prietenul meu imi vorbeste in citate literare si referinte culturale, unele intr-atat de obscure incat il banuiesc ca le cauta dinadins. Il banuiesc de asemenea ca isi pregateste in prealabil un numar de evenimente istorice pe care sa le strecoare in conversatie si despre care sa recite date cu siguranta lui Florian Pittis intr-un episod din Teleenciclopedia. Imi spune ca mi-ar pune muzica de opera la o cina romantica, iar mie imi vine sa-mi iau campii inca de pe acum. Alege un film amuzant la care sa ne uitam, zic eu, iar el imi serveste Jean-Luc Godard sau Pasolini. “Stiam ca te pricepi la filme si nu voiam sa ma fac de ras”, imi zice, in timp ce amandoi cascam de plictiseala.

Nu ca nu l-as crede pe cuvant ca e inteligent- ca doar pentru asta l-am si ochit de la bun inceput. Dar e mai mult decat evident ca se straduieste prea mult. Iar cand se incumeta sa lasa garda jos si sa admita, de pilda, ca nu intelege nimic din filmul de Mare Arta ales chiar de el, o face cu atata precautie, de parca mi-ar dezvalui ca a omorat pe cineva.  

Or, dupa umila mea parere, o parte importanta a unei relatii e sa nu-ti fie rusine sa te faci de ras. Daca nu ii spui niciodata persoanei de langa tine ca iti place sa te uiti la reality-show-urile cu adolescente insarcinate de pe MTV, o sa-ti strici cheful incercand mereu sa muti repede pe Discovery cand intra ea in camera, iar in secret o sa dai vina pe ea ca nu te poti uita la emisiunea preferata. Daca nu-i zici niciodata ca n-ai simt de orientare sau te incurci la inmultiri, o sa-ti petreci timpul invartindu-te in cerc si tot ea va fi de vina, pentru ca te obliga sa fii mereu, vai, atat de perfect in ochii ei. Sincer, n-as putea suporta in preajma mea un om perfect, cu gusturi impecabile, care are raspuns la orice intrebare. Iar daca el ar sti mereu ce vrea de la viata si n-ar calca in strachini niciodata, m-ar enerva cumplit sa ma uit la mine insami si sa constat cat de dezorientata sunt. Accept si chiar vreau ca iubitul meu sa fie prost din cand in cand.

Cum fac, deci, sa-i explic ca il iubesc si atunci cand e prost?