Hot City - Cultura urbana feminina

Degeaba capat experienta in relatii si, cum s-ar zice, ma maturizez emotional. Am descoperit ca simt in continuare nevoia aia pe care am avut-o inca de la inceputuri. Vreau acelasi lucru ca atunci cand eram mica si m-am tinut de mana cu un coleg de banca tare aratos, cel mai aratos din clasa.

As dori sa existe o tara destinata exclusiv fostilor. Oricat de urat suna asta, sa stiti ca eu chiar nu le vreau fostilor raul. De-asta as insista ca, atunci cand cineva cu putere de decizie m-ar baga in seama si cand s-ar alege acest loc, sa fie o tara cu relief atragator, clima potrivita si un numar decent de anotimpuri.

Fostii cu pricina o sa aiba si asa destule probleme de adaptare incat sa mai sufere si alte traume suplimentare. Ma gandesc ca dezradacinarea este deja destul rea si atunci mi-as dori pentru ei ca macar sa aiba tot confortul la fata locului.

Asa ca tara fostilor ar avea ape line si albastrui in care sa te scalzi cu placere vara, sa te racoresti. Ar avea holde parguite din care fostii s-ar hrani pe saturate si ar putea face si profit. Iarna in tara fostilor ar fi o binecuvantare pentru corp si minte. Intreg taramul ar fi impanzit de partii de ski cu acces nelimitat si noctura, fara ca fostii sa fie obligati sa plateasca ceva.

As vrea sa pot deporta acolo diverse personaje care, mi se pare mie, nu mai incap in tara in care locuiesc eu. Personajele nu sunt doar fostii mei iubiti, cum ar putea crede cineva care nu ma cunoaste. As trimite acolo, cu draga inima, si fosti ai prietenelor mele, barbati care din diverse motive ar fi mai bine sa fie incuiati intre granitele bine determinate ale altui stat.

De ce as avea nevoie de proiectul asta, tara fostilor? Pentru ca o separare geografica severa este mult mai indicata decat o coabitare in proximitate, fie ea si relativa. Chiar si cand fostii sunt inactivi si te lasa in pace, ei tot strica apele in jurul lor. E greu sa traiesti cu ideea ca un fost e doar la un click distanta. Cand te simti singur si/sau mai amarat, iti vine sa activezi tot felul de rapciugi de relatii.

Ce sa mai vorbesc de situatiile cand fostii, de data asta simtindu-se ei mai singuri si mai amarati, iti dau tarcoale. E greu sa le refuzi cuvantul, apropierea, fapta. Doar ai mancat paine cu sare cu ei din aceeasi strachina. Nu poti chiar sa te comporti ca un neom cand un fost iti solicita putina afectiune pe post de manta de vreme rea.

Sigur ca, logistic vorbind, s-ar crea o mare harababura. Fostul meu ar putea fi foarte bun pentru o femeie care sa-l ia de nou si sa se inteleaga cu el in deplina armonie, cum mie nu mi-a iesit niciodata. Nu de alta dar stiu cateva cazuri. Si atunci ar fi tare nedrept sa inchid un fost undeva, zadarnicindu-i posibilitatea de a face alte femei fericite.

Dar ce bine ar fi sa exista o tara a fostilor unde ei sa se duca de buna voie si nesiliti de nimeni. Sa se zbenguie ei acolo, intr-o libertate relativa, departe de mine si de alte femei bine intentionate. Cine este pentru tara fostilor, mana sus. Regulamentul in detaliu il putem face pe parcurs.