Sunt stapana pe situatie

Autor: sana

M-am indragostit. Si cum stiu ca acum, la inceput, se negociaza multe lucruri, sunt complet pregatita. Am armura iscusit faurita si sulita ascutita si stau in pozitie de carate, asa, inca de cand ma trezesc.

In fiecare zi se da o mica lupta. Ba e una din zilele mai putin norocoase si ma dau eu cativa pasi buni inapoi si ingenunchez, ba sunt o invingatoare si inaintez cat o nuca. Vine arbitrul in chiloti rosii de matase, ridica mana castigatorului, multimea starnita izbucneste in urale. Simt laurii victoriei cum mi se aseaza bland pe fruntea-mi transpirata de atata zbucium.

Si apoi o luam de la capat. E drept, am si pierdut cateva batalii, dar asta nu trebuie sa ma descurajeze. Important e sa raman ferma pe pozitie si sa lupt pentru urmatoarele capitole mari care au mai ramas de dezbatut.

Pana acum, in numai cateva saptamani, am ajuns sa ne vedem mai mult cu prietenii lui. Mie mi-e tare dor de ai mei, dar cum am intrat in batalia pentru subiectul asta putin slabita de un guturai, normal ca nu mi-a iesit. Adjudecat.

Iesim in locurile care ii plac lui mai mult. E, atata paguba! Daca fac o analiza SWOT a situatiei in care ma aflu, imi dau seama ca de fapt asta nu e un Threat, ci o Oportuny. Mai scap si eu de clisee de lifestyle.

Orele de trezire si de culcare le stabileste el. Ei si ce?! Lasa ca despre asta nu ma las eu asa de usor, sigur o sa castig cateva minute la culcare si alte cateva la sosire. In fond, mai bine ii las impresia ca tot el castiga, ca apoi sa-i pot scoate ochii ca nu face destul, si de fapt nimic pentru mine. Ca sa pot obtine alte foloase. Sunt smechera. Stiu.

Locatiile de weekend le-am pierdut la mustata pentru ca eram obosita. Am intrat in batalie slabita, cu senzatia ca am uitat ceva pe masa in bucatarie, ceva esential. Acum pot sa strig eu ca vreau la mare din toti bojocii, tot flori de colt o sa culegem, pe creste inalte. Dar eu nu consider ca o victorie, chiar importanta, inseamna castigarea intregii batalii. Cand ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu.

Daca ii e foame si vrea cartofi prajiti cu salata, ii fac, trecand peste faptul ca o sa-mi miroasa parul proaspat spalat a prajeala si o sa-mi sara oja de pe unghii. Lasa ca il prind eu la cotitura si ii scot pe nas toate astea.

Seara, cand eu am chef sa ies si el n-are, ramanem in casa. Am ales sa facem asa pentru ca desteptul cedeaza. Nu am chef sa ma pierd in nimicuri si sa fac un caz din asta. Sunt alte subiecte mult mai importante unde sunt inca si voi ramane castigatoare.

Uite, de exemplu, va asigur ca desi el insista si pune mare presiune, hotarasc aproape in fiecare dimineata ca voi manca la micul dejun. Aici nu incape discutie, sa n-aud ca imi iese din vorba. Scot din frigider tot ce am un chef si rontai ostentativ, cu pofta. Chiar daca el ar mai renunta la un lucru-doua.

Sunt stapana pe situatie si sunt mandra de asta. Am pus piciorul in prag.