Bla, bla, bla si iar bla… cam asa ceva imi tot suna melodia in cap atunci cand il vad, inimioare, fluturasi, intelegeti stilul. Si de ce se intampla asta desigur ca nimeni nu ma va putea lamuri vreodata. De altfel nici nu incerc ca nu cumva deschizand ochii sa ajung sa cant in falset.
Prietenii au inteles ca e cazul sa ma lase in pace. Nu imi mai strica nici unul entuziasmul prin acele sfaturi de bun simt date de capacitatea de a vedea lucrurile din afara. Imi spun exact ceea ce sper eu sa aud cu referire la posibilele rezolvari a ceea ce nu ar putea merge bine. Afiseaza un optimism linistitor. Asteroidul nu va lovi pamantul, daca va ploua cu acid sulfuric avem antidotul si tot ce trebuie sa faci este sa mergi la farmacie, moartea va duce doar la inlocuirea cu o clona mai performanta, etc. Intelegeti stilul.
Intrebarea este daca pot sa cant cu voce tare si pentru auditoriul pe care mi-l doresc cel mai mult, adica pentru muza muschiuloasa care a inspirat toata aceasta insiruire de note. Daca de prietenii mei nu imi este jena gandindu-ma ca, vorba aceea, prietenul la greu se cunoaste si daca cumva observ cea mai mica urma de ironie le pot aduce aminte cu mii de amanunte de acele momente in care nici ei nu erau chiar gloriosi, cu respectiva sursa inspirationala lucrurile stau cu totul altfel. Daca are stomacul prea sensibil? Daca urechea sa fina nu suporta decat anumite sunete?
Si fiindca vorbim in termeni muzicali scopul meu final e sa ajung cu muza la armonie vocala, ceea ce e complicat, stiu eu. Pana si alegerea aceleiasi melodii da mare bataie de cap. Eu spun alternative, el spune clubbing. Eu spun restaurante, el zice ca it sucks. Eu zic ‘ah ce bine’, el ‘parca ar mai merge o bere’. De aici si pana la completare, impletire si continuare de melodie este cale lunga.
Sa ma sperie asta? Nu….. si nici Pinocchio nu avea nasul lung, iar Pamantul nu a fost niciodata a 3-a planeta de la Soare. Asa ca am mare grija ca atunci cand sunt cu muza sa nu se auda nici macar in surdina concertele ce mi-au preluat cu totul creierul. Banuiesc vag ca atata zgomot ma face sa par si un pic cam proasta, dar nu ma mai incurc si cu astfel de amanunte.
Din cand in cand mai fac o pauza sa incerc sa aud eu cam ce inspir pe post de muza. Urechea ciulita, ochii inchisi pentru ca imaginea sa nu bruieze, dar… nimic. Deci foloseste usi capitonate, se ascunde in spatele vorbelor banale, a faptelor banale, ca si cum noi aici nu suntem intr-un dans de imperechere. Eh, poate nu stiu eu sa ascult. Ceva, ceva tot spune el si eu nu inteleg. Sau poate se abtine ca si mine de frica sa nu-mi zgaraie auzul? Sau eu nu ii inspir nimic.
Fie ce o fi, decat sa stau sa ma intreb si poate sa gresec mai bine risc: Bla, bla, bla si iar bla…
Leapsa: Cu pisica pe tricou
Appreciate it for sharing your cool web page.
Unghii cu probleme. Tipuri
itsxqzws
Afectiunea se scurge prin buzdugan
Eu cred ca articolul acesta precum si altele scrise sunt fie inventii foarte...