Hot City - Cultura urbana feminina

Inceputurile mi se par cele mai dulci perioade din economia unei relatii. Dar ele vin la pachet si cu niste frici de calitate superioara, cum rar mai intalnesti in alte contexte.

Orice constructie a unui cuplu vine la superoferta cu niste temeri mari si agresive care ma prind mereu nepregatita. Oricat as vrea sa fiu chill si sa planific in avans, cum am invatat la facultate, rezultatul e mereu acelasi.

La inceputul unei relatii, ma simt ca si cum ma tot intalnesc cu un hipopotam (ei sunt responsabili pentru un numar incredibil de decese in randul oamenilor) si suntem amandoi singuri in savana. Si eu sunt fara masina si pe el l-au enervat rau de tot hipopotamii aia mici de acasa, ca nu vor sa manance tot din farfurie.

Dupa ce eu si barbatul abia ne-am cunoscut si ne-am declarat tacit sau oral afectiune, totusi nimic nu e batut in cuie. Desi eu si increderea mea in fortele proprii suntem bine cunoscute si invitate la toate saloanele de prin oras sa tinem prelegeri despre asta, totusi uite-ma umbland tiptil, cu a mea caciula in mana.

Eu stiu ca sunt foarte draguta dar daca el nu se prinde suficient de repede? Tin bucile stranse si calc pe varfuri de groaza ca vine partenerul si zice stii, m-am mai gandit, noi doi nu ne potrivim. Si aici incepe filmul.

Mi-e frica de prietenii lui, ca nu o sa ma placa. Ca o sa ma compare cu fosta lui prietena, care e mult mai draguta si stia sa vorbeasca despre pictura abstracta, sa prepare cele mai bune cocktailuri din sud-estul Europei si care facea mereu podul de sus, pe motiv ca asa se relaxeaza ea. Apoi mi-e groaza ca mama lui o sa ma placa la fel de mult ca mama iubitului meu cu numarul 5, care ar fi platit bani grei sa nu ma mai vada la fata.

Dupa ce am trecut hopul cu prietenii lui si se dovedeste ca mama lui ma adora, ma gandesc cu fiori pe sira spinarii cum sa procedez cel mai bine sa ii fac cunostinta cu prietenii mei. Stresul ca ei n-o sa-l prea placa pe el si n-o sa-i vada magia aia care mie imi e asa de clara ma face sa afisez la intalnirile comune spotaneitatea unui bolnav cronic de ficat.

Dintre celelalte frici care ma bantuie desi sau poate tocmai pentru ca totul e abia la inceput, as enumera dupa cum urmeaza. Mi-e frica de sexualitatea lui, care poate ca nu se potriveste totusi manusa cu a mea. Mi-e frica sa nu descopar ca e slab si neinteresant. Si apoi, daca isi da seama ca am celulita doar dupa 2 luni jumate si fuge urland ca din gura de sarpe, lasand in spate un nor de praf?

Ador inceputurile si cum ele ma fac sa umblu mereu cu ochii stralucind in cap ca ai strigoilor. De incantare, surescitare si de frica si de nesomn, ceea ce cu drag va doresc si dumneavoastra.