Hot City - Cultura urbana feminina

In orice domeniu, straduinta e mama reusitei.

Cu cat esti mai tenace si mai pus pe treaba la job, cu atat iti iese mai repede si mai bine. La fel se intampla si in relatiile de familie, in activitatea de a calatori sau in cea de a te cultiva: cu cat perseverezi, cu atat iese mai grandios. Exista un capitol insa unde lucrurile stau taman pe dos.

Problema apare cand oferi prea mult in dragoste. Pe taramul asta, cand te stradui prea din rarunchi, risti sa dai cu oistea-n gard. Sigur, daca lucrurile merg bine si fortele partenerilor sunt echilibrate in relatie, nu se pune problema ca poti gresi. Cu cat faci mai multe lucruri dragute, cu atat partenerul e incantat. Orice efort este rasplatit cu saruturi si zambete si armonie. Treci prin viata fluierand, fara grjii.

Daca insa raportul de forte se schimba, si cineva incepe sa iubeasca mai putin, atunci incepe sfarsitul. Poti urmari ca la spectacol cum se destrama incet dar sigur firul de la ciorap al relatiei. Cel care iubeste la fel de tare simte imediat ca ceva nu este in regula dar intai nu face niciun pas. Asteapta in hibernare emotionala ca perioada rea sa treaca si da acatiste in acest sens.

Daca insa lucrurile in relatie sunt déjà consumate, se instaleaza disarmonia. Cel care iubeste mai putin incepe sa fie absent, morocanos, obosit mai mereu si fara chef de sex. Devine brusc pasionat de job si se lasa tracasat de zeci de mizerii carora inainte nu le dadea atentie nici cat unui bob de neghina. Rusinat sa recunoasca chiar fata de sine dar mai ales fata de partener faptul ca toate astea se intampla pentru ca nu mai iubeste, el lasa depresia sa se strecoare in suflet.

Cel ce iubeste mai tare simte cum ii fuge pamantul fagaduintei de sub picioare. Se uita la obiectul pasiunii cu temere si se tot intreaba, framantandu-si mainile si sufletul si sexul, ce e de facut. Si atunci, pentru ca nu stie cum sa procedeze si sa rezolve spinoasa problema de inima, ii vine ideea ca poate este vina lui. Asta il lumineaza pe indragostit moment, pentru ca inseamna ca la el este cheia. Crede ca daca a gasit problema, poate sa o rezolve si toate neintelegerile vor disparea ca la un semn: puf!

Asa ca el incepe sa ofere in relatie din ce in ce mai mult, prin partile pe unde crede el ca este esential. Se gandeste la sex si isi da seama ca nu prea a plonjat in apele orgasmului in ultima vreme. Nu-si da seama ca asta se intampla pentru ca dragostea e cu un picior in groapa si vrea sa repare situatia. Insista deci sa sa faca sex si mai des, si mai apasat, si mai lung, si mai sexy.

Apoi se straduie din ce in ce mai tare in toate celelalte domenii. Este din ce in ce mai dragut, din ce in ce mai intelegator si tolerant, din ce in ce mai bun la suflet, din ce in ce mai dornic sa faca lucruri cu partenerul. Dar daca toate astea erau binevenite la inceput, si se integrau cu succes in supa comuna, gustoasa, a dragostei, acum straduintele astea sunt condamnarea la moarte a ceea ce mai ramasese.

Cel ce iubeste mai putin sau acum spre deloc ar vrea sa-l vada pe partener mai demn. Ar prefera sa-l vada poate chiar putin suparat, ca macar sa poata avea loc o cearta eliberatoare. In loc de asta, toate dragalaseniile de care acesta da dovada ii par complet exasperante. Pentru cel care a pierdut iubirea, purtarea frumoasa a celui ce iubeste inca este ca un pietroi de gat. Iar acesta din urma se uita la partener si, vazandu-l negru la fata, se straduie si mai tare.

Va asigur, in situatia asta straduinta e mama insuccesului. Si cand intreaga problema apare pusa pe tapet, cel ce s-a straduit, intelege in sfarsit si se simte ingrozitor. Dar ce pacat ca nu ne prindem decat dupa ce totul s-a sfarsit. Daca ne-am stradui mai putin, ar exista, cred, niste sorti palizi de izbanda.