Sotul meu e la nunta lor

Autor: sana

Unora le plac nuntile. Nu pot sa-i inteleg chiar bine dar e adevarat: unora le plac nuntile si merg regulat la asemenea activitati. Cu aceeasi ravna cu care as merge eu la un festival de film european.

La o prima verificare, ai putea zice ca doar femeilor le plac nuntile si ca barbatii, mai cerebrali, nu se induioseaza asa de usor. Lor oricum nu le prea place sa se imbrace frumos si sa se supuna obiceiurilor traditionale. Vor sa asculte o muzica anume si stramba magistral din nas cand se trezesc pusi fata-n fata cu Macarena si Meniaito. Si totusi…

Dar daca aterizam la orice nunta, o sa vedem ca cele doua sexe sunt reprezentate in mod egal, fara discriminare. Chiar si barbatii singuri, adica cel mai bun prieten al mirelui, divortat de vreun an si inca nerecuperat emotional, impreuna cu un var mai indepartat al miresei care face un doctorat in Anglia, sunt de gasit la nunti.

La nunti gasim sigur si un burlac convins de vreo 40 de ani, coleg de serviciu cu mirele, plus fratele mai mic al mirelui si inca o suita de alte personaje. Unii barbati sunt insotiti de prietene si neveste, altii singuri cuc si dornici sa aiba si ei un suflet cald alaturi. Despre toti putem cere informatii calde atunci, pe loc. Toti cei singuri sunt abordabili, caci doar e vorba despre o nunta.

Aici voiam sa ajung. La nunti sunt sanse mari sa gasesti un sot. Stiu sigur, caci asa m-am maritat eu acum 105 ani, in alta viata. E drept ca purtam un taior cu fusta scurta, roz, si ca tocmai venisem de la mare, deci eram bronzata café ole. Fostul meu sot a cazut rapus pe loc chiar atunci in biserica. Chiar daca i-a mai luat niste luni sa-si revina, sa se ridice de pe jos si sa-mi dea telefon, se cheama ca tot la nunta cu pricina ne-am intalnit.

Contextul nuntii este unul care prezinta numai avantaje. Tocmai suntem prezenti si ne uitam cu uimire, invidie si un strop de teama la cele doua destine ce se unesc sub nasul nostru. Si asta nu are cum sa ne lase indiferenti, pe niciunii dintre noi. Nici punkerii, surferii, burlacii de profesie si oamenii de afaceri care nu prea se mai gandesc la altceva decat jobul lor, nu scapa.

Toti simtim acelasi junghi in inima si aceeasi dorinta apriga de a fi si noi parte din magia casniciei, pe care o denigram in public si de care fugim in principiu mare parte din timp. Acum, la nunta, inima se simte singura si vulnerabila, si nu putem sa ne oprim din a coace ganduri potrivnice, cum ar fi: ce e in neregula cu mine?

Chiar si cei mai duri dintre noi patesc asta si de-aia si sunt nuntile un prilej de imperechere atat de bun. In plus, la nunta pluteste in aer o senzatie ca ne aflam cumva intr-o comunitate sigura, pentru ca fiecare invitat se cunoaste personal cu unul dintre cei doi miri, si asta e confortabil. Iti vine sa crezi ca un prieten sau ruda a prietenilor tai este cu macar 34% mai bun decat un om necunoscut, si asta te face sa lasi garda jos si sa te imprietenesti.

Deci nunta stabileste un context prielnic pentru o noua legatura. Fericirea mirilor le da ghes si altora, constient sau nu (dar parca ne pasa) pentru acelasi gen de motivatie. Asta inseamna ca fiecare barbat singur din incapere este un potential sot. Totul e sa fim deschise si cu antenele puse in miscare, ca sa putem profita de oportunitatea care ni se arata. Acum, eu ma dau deoparte. Eu m-am maritat o data la o nunta si acum las pe altii. Dar sa va ganditi la asta, ca nu-i de gluma. Sotul tau poate fi la nunta lor.