Hot City - Cultura urbana feminina

Alergam ieri in parc si mi-am dat seama ca, pe langa preocuparea de a da jos niste carnita de pe talia mea de viespe, mai aveam una, la fel de fierbinte. Sa-mi lungesc gatul cat pot eu de tare, ca sa ma uit suficient de bine la barbatii care faceau sport pe langa mine.  

Daca nu stiti deja, va spun eu. In serile astea de toamna frumoasa, pe la sase jumate-sapte, Herastraul devine cel mai activ furnicar din Bucuresti. Cei mai nelinistiti si cu zvac la purtator dintre locuitorii metropolei isi trag pe ei hainele de sport. Femei si barbati deopotriva isi inclesteaza dintii si ies sa dea la unison din madulare, fiecare dupa placere si pricepere.  

Cei mai multi sunt rosii la fata si transpirati, pentru ca alearga, ca si mine. Dar sunt o groaza calare pe bicicletele lor smechere si inca si mai multi instalati pe cele inchiriate gratis in parc, doar cu buletinul. Si se mai aduna inca ceva procente de oameni dotati cu role. In fiecare zi se formeaza aici o comunitate de sportivi amatori de ti-e mai mare dragul.  

Pe femei le-as lasa deoparte, caci are cine sa vorbeasca despre ele. Dar vreau sa ma luati in serios cand va informez ca cei mai multi dintre protagonistii barbati arata bine de tot. In plus, lasa si impresia ca ar asculta muzica buna.  

Sigur, nu m-am prins din primele zile ca am ajuns intr-un loc binecuvantat. Cand gafai si iti promiti o inghetata cu topping caramel ca sa mai alergi macar un pic, nu te poti concentra bine la ce se misca in jurul tau. Ai ochii impaienjeniti si sufli ca un minotaur, motiv pentru care se intampla des sa mai inspiri si niste muste mici si rele la gust.  

Dar obisnuindu-ma cu efortul, am inceput sa observ ce masculi bine se misca alaturi de mine. Si daca pana acum credeam ca doar la concertele bune pot sa mai intalnesc atatea exemplare reusite stranse la un loc, acum pot sa spun cu mana pe inima: sportul este viata mea. O sa alerg pana la moarte.  

Cand trece in goana pe langa mine un barbat care-mi place, ii zambesc cu subinteles. Ma distreaza tare idea ca el nici nu stie ca e foarte probabil sa fie ales pentru postul de viitorul meu sot. Pentru ca din zona asta, de oameni activi, o sa ochesc eu pe cineva si o sa-l sechestrez in casa, la bine si la rau.  

Exista foarte multi oameni care nu isi implica al lor corp in alte activitati decat cele de baza. Mananca, genereaza bani, dorm, se reproduc, merg la toaleta. Si exista oameni care se strang in comunitati de interese si refuza sa fie doar consumatori de energie si resurse. Pe barbatii astia, din a doua categorie, am eu fixata lupa mea gingasa. Cu ei vreau sa am de-a face. Cu barbatii care alearga sau fac alte fapte si activitati vreau eu sa ma asociez.  

In cateva seri pe saptamana ma uit cu duiosie la sotii mei care alearga de la sar capacele. Cand trecem unul pe langa altul, musai ne privim in ochi. Ne cantarim atuurile, tragem niste concluzii si bagam rezultatele intr-un sertar. Banuiesc ca atunci cand iti intalnesti sotul cel adevarat, ti se inmoaie picioarele si ii cazi la picioare, blana.

Pana atunci insa, raman la concluzia initiala. Sotul meu alearga. Asa ca sunt cu ochii cat cepele la tot ce misca. Si nici ei nu se lasa mai prejos. Unde o sa alergam la iarna?