Hot City - Cultura urbana feminina

Ce pacat ca relatiile noastre nu sunt la fel ca in filme, altfel am avea la indemana solutii sigure, testate de actori celebri, atunci cand ni se pare ca nimic nu ne mai poate scoate din mlastina in care ne aflam. Si asa am rezolva totul in modul cel mai cool, creionand o poveste ce merita sa fie vizionata de 10% din populatia planetei si nu ascunsa rusinos chiar si in fata prietenilor celor mai apropiati.

De exemplu, daca de o luna de zile nu am mai gasi nimic sa ne spunem si am ascunde asta in spatele unui program pretins foarte incarcat am rezolva totul cu o masa la restaurant. Am lua frumos jumatatea care ne este asa numai cu numele si printre aburii ciorbei ne-am gasi pe noi insine, cei care s-au placut foarte tare, desi parca intr-o alta viata. Nici gand de taceri stanjenitoare intrerupte numai pentru a reprosa sute de detalii. Ca sa nu mai vorbim de conversatii de circumstanta, in filme nu exista asa ceva. Nu, totul va fi o comunicare extinsa pana la nivel de celula si vom pleca de acolo convinsi ca suntem cei mai fericiti oameni de pe planeta si nu am vrea sa schimbam viata noastra cu a nimanui altcuiva.

Sau si mai fantastica ar fi solutia in care el are o revelatie. Si dintr-o data isi revarsa asupra mea atata atentie si dragoste incat ma scutur de oboseala, de enervare, de plictiseala, de lipsa de speranta, de letargie si… urmarea o stiti. Nu ar putea si el sa caute pe net si sa dea din intamplare peste poze cu cine stie ce cataclism din alta parte de lume si dintr-o data sa inteleaga ce este cu adevarat important in viata? Adica sa traiasca relatia cu mine, nu doar sa o suporte. Si sa radieze in aceasta chestie atata energie incat sa devenim pastaia originala, cea despre care se vor face melodii celebre fredonate de adolescentii aflati la primul sarut cu limba.

Parca vad insa ca nu ni se va intampla asa ceva. Ci pur si simplu vom continua in virtutea inertiei, cu maxim 5 cuvinte schimbate pe zi. Iar apoi, cand va veni o vacanta, ne vom insufleti un pic. Cam prin a 3-a zi petrecuta fara niciun stres vom incepe sa credem ca in sfarsit am gasit un aer respirabil. Ba poate chiar ne va apuca romantismul si vom face declaratii cu gura plina, convinsi de ceea ce spunem. Si ne va tine starea asta inca vreo doua saptamani de la intoarcere, dupa care vom uita ca ne-am promis in gand ca nu vom mai face x si z care stim ca il enerveaza pe celalalt. Si chiar daca nu vom uita, va fi totusi mult prea complicat sa ne tinem de promisiuni. Dupa o luna tacerea se va reinstaura, iar, deplina.

Iar ciclul asta il poti trai ani de zile, ca doar intr-un film se trece peste toate partile repetitive, peste momentele in care doar pari sa traiesti dar de fapt altcineva respira zilnic in locul tau. Acolo vezi imediat solutia, schimbarea de situatie, ruptura. Ce mai, asa vreau si eu, o solutie ca in filme si nu trenarea asta infinita. Asa ca am sa fac invitatia minune la masa. Si am sa ma uit si peste toate stirile de groaza, am sa merg pe sub streasini in speranta ca imi va cadea un ghiveci in cap si voi avea iluminarea, am sa vorbesc cu prietenul lui din copilarie ca sa il vad cu alti ochi. Am sa ma apuc si de meditatie daca este nevoie.

Relatia voastra este ca in filme?