Hot City - Cultura urbana feminina

Cum vi se pare numele de Paul? Inofensiv, nu? Nici macar prea creativ, nu? Parca, de fapt, nici nu spune mare lucru si poti sa te astepti de la un personaj care poarta astfel de nume sa fie destul de inodor-incolor. Sa nu aduca nimic nou sau bun in viata ta.



Dar doamnelor si domnilor, lasati-ma sa va explic faptul ca sufar de o maladie probabil rara si probabil fara leac. Am o slabiciune instanta pentru toti barbatii care poarta numele de Paul. Totul s-a declansat recent, cand am cunoscut un Paul care mi-a placut tare. Dar am cunoscut si Mihai care mi-au placut, si Alexandru, si Radu. Si totusi nu incep instant sa fac ochi dulci tuturor barbatilor care poarta aceste nume. Paul insa, mi-a ramas scris in carne.



Recent dupa ce l-am cunoscut si mi-a placut primul Paul, sa-i zicem Paulul Primordial (PP), am fost introdusa de catre societate si am mai dat mana cu inca doi domni ce poarta cu demnitate acest nume. Mi-au placut pe loc, fara rezerve. Nici unul nu m-a dezamagit si amandoi mi s-au parut instant fascinanti. Desi veneau de pe meleaguri si deci din culturi diferite, erau la fel de buni, niste Paul veritabili. Si atunci mi-am dat seama ca e ceva in neregula si ca sunt victima unei incurcaturi providentiale. Sunt sortita sa-mi placa toti barbatii Paul.

Sa nu credeti ca Paulii seamana intre ei. Nuuu, n-au nicio legatura unul cu altul, parca nici nu sunt constienti ca fac parte din aceeasi tagma cu vino-ncoace. Exista Pauli scurti si grosi, cu chelie. Pauli mladiosi si inalti, cu par negru si moale. Pauli blonzi cu ochi albastri si piele roz. Pauli cu alunita pe buza de sus si Pauli destepti nevoie mare, care pot sa recite enciclopedia in zece sesiuni comprimate.



Exista chiar si Pauli prea mici si prea fragezi, dintr-o generatie la care n-ar trebui nici macar sa ma uit. Dar cum sa nu ma uit? Odata ce descoperi magia, nu mai poti sta deoparte. Si odata ce mi-a intrat asta in cap, nu mai pot sa ma opresc. Cum intalnesc un Paul, cum imi vine sa-i propun sa intram impreuna intr-o sesiune de analiza amanuntita, macar 2 saptamani, ca sa vedem daca nu cumva suntem suflete pereche. Sigur, ma abtin, ca asta e social inacceptabil. Dar ceea ce simt cu fiecare Paul care imi scapa printre degete, nu se poate descrie.



Ma incurca grozav Paulii care sunt casatoriti si au copii, Paulii care locuiesc in alta tara si Paulii care sufera de misoginism. N-am niciodata suficienta rabdare sa le explic cum sta treaba si ca nu este intamplator faptul ca ne-am intalnit. Le spun doar “dumneavoastra trebuie sa veniti cu mine”. Si atunci, ei nu vad magia si fug mancand nori. Nu-si dau seama ca au pierdut cel mai important tren din viata lor.



Asta e cu Paulii din viata reala. Dar ganditi-va ca am cont pe facebook, hi5, twitter, am mess si am si 2 bloguri. Cand apare pe oricare din astea un Paul care imi cauta de vorba, imi vine sa alerg pana in locul ala nevirtual unde e el atunci, sa vad cum arata si ce stie sa faca. Doar ca stiti cum e cu viata asta virtuala. Ea e perfecta cat e pe ecran, apoi se destrama ca un fum. In eter sunt zeci de Pauli, in eter sunt sute, mii, zeci de mii de Pauli, in eter sunt sute de mii si milioane de Pauli care trebuie ca sunt rapitori.



Pun pariu ca nu v-ati intrebat niciodata cati Pauli sunt pe lumea asta. Va spun eu ca nu sunt la fel de multi ca niste Cristi, dar sunt suficient de multi incat eu sa nu mai am liniste niciun moment. Oricum, daca aveti vreo ruda sau coleg de scoala Paul, va rog sa-i indrumati sa-mi scrie. Sigur o sa aiba o revelatie. Cu un Paul nu gresesc niciodata.