Hot City - Cultura urbana feminina

Credeam ca mi-am castigat dreptul la statutul de femeie singura fara sa mai fiu nevoita sa mai dau cine stie ce explicatii.

Sigur ca rubedenii de-ale mele sau alte persoane care au peste 50 de ani ma mai intreaba ocazional cand ma marit. Cu asta m-am obisnuit déjà. Stiu sa contracarez prin figuri de karate verbale intrebarile lor incomode. Scap simplu si usor de insistente intrebandu-le daca au o propunere concreta pentru mine. Insist sa stiu daca au vreun pretendent si s-au gandit la cineva anume. Se lasa imediat pagubase si atunci eu replic: pai vezi? De-aia nu ma marit, ca nu am gasit cu cine.

Dar trebuie sa recunosc ca nu ma mai asteptam la asemenea lovituri sub centura de la oameni de varsta mea. Mi se parea ca lumea din jur se prinde ca eu ma simt bine in pielea mea chiar daca nu sunt implicata acum intr-o relatie stabila. Uite ca nu e chiar asa, am zis hop inainte sa sar parleazul. Cand se aduna mai multa lume undeva si nu ne-am vazut de ceva vreme, este un prilej sa mi se traga cu bata de baseball la tampla. Si tu, singurica?

Degeaba am eu o viata care ma distreaza grozav, daca nu am si un partener alaturi. In van am o viata sociala activa si un sobor de prieteni de pus la orice rana, daca noptile le dorm probabil tot singura. Probabil ca de-aia ma si chinui mereu asa sa fac tot felul de chestii, ca sa uit golul pe care il am in viata personala. Saraca, se mai gandesc unii vazand ca nu am acum chiloti barbatesti pe sarma si nu urla nimeni la meci de pe canapeaua mea. Saraca.

Nu-i chip sa conving societatea ca pentru mine este ok sa am perioade in care nu sunt trup si suflet alaturi de un suflet pereche cu care sa existe macar planul iluzoriu al unei casatorii. Dar asa? Pfiii, uite cum tai eu frunza la caini in loc sa imi securizez viitorul emotional printr-o legatura oficiala sau macar oficializabila, daca ar fi sa fie.

Mai este nevoie sa spun ca mie imi plac teribil de tare barbatii? Oare e cazul sa explic ca da, mi se pare foarte tare sa ai langa tine un barbat cu care sa imparti tot felul de chestii? Sigur ca si eu cred ca e grozav sa intalnesc pe cineva potrivit, cu care sa mut muntii din loc. Dar pana cand lucrul asta se intampla nici vorba sa ma plang.

Am atata treaba de nu-mi vad capul. Am de plantat flori si de mers cu bicicleta la soare. Am de vizitat orase care ma asteapta infrigurate si de gatit cu prietenii (pregatesc acum pachetele de primavara si toast cu malai si creveti). Am de facut sport, de baut beri la concerte rock. Am de stat intinsa pe iarba prin parcuri, de vazut filme glorioase, de invatat limbi straine si oh, atatea altele.

Dar nimic din toate astea nu pare sa conteze. Cuvintul "singurica?" par sa-mi stearga toata viata cu buretele. Pana cand nu m-oi insoti cu un partener trebuie sa justific cu greu faptul ca traiesc bine si asa cum o fac acum. Nuu, cred cei ce ma intreaba, singurica asta sigur minte si incearca sa braveze delicata situatia in care se afla. Probabil ca plange noptile incetisor, neavand brate de barbat sa o stranga ostaseste. Dar ii e rusine sa recunoasca asta si atunci ne arunca praf in ochi cu multiplele-i ocupatii.

Singurica? Da, singurica cuc, daca vorbim despre un barbat. In rest, coplesita de o gramada de lucruri minunate.