Hot City - Cultura urbana feminina

Mi se pare foarte greu sa mai pun etichete emotionale ferme pe adultii pe care ii intalnesc. Lucrurile nu mai sunt asa de clare cum speram. Mi se pare mie sau acum nimeni nu mai este cu adevarat singur?

Cand ies din casa, dau peste o gramada de oameni. Faptul ca unii n-au verigheta nu este un indicator de libertate. Cel mai cuceritor barbat singur pe care l-am cunoscut era insurat de 10 ani batuti pe muchie. Si lucrul asta l-am aflat doar dupa ce am iesit de multe ori impreuna, ca doi indragostiti autentici, in parc, la film si chiar si la cofetarie. Urmatorul pas logic era sa-i cunosc mama cand, vai, mi-a dat vestea cea mare. Si astazi ma mai gandesc la asta: cum a putut el sa disimuleze atat si cum am putut eu sa-l cred asa.

Dar asta este doar un caz tipic de sarlatanie sentimentala. Nu despre barbati insurati care fac pe flacaii dornici de o idila serioasa m-am gandit sa vorbesc acum. Ci despre faptul ca am observat ca pe langa cei care pot afirma raspicat “sunt intr-o relatie”, mai exista inca o armata de oameni care au diverse legaturi mai mult sau mai putin publice.

Cati dintre cei singuri sunt cu adevarat singuri? Sa ne gandim la grupul nostru de prieteni si cunostinte. O parte dintre ei sunt declarati singuri si cu asta basta. Dar daca ii scuturi putin, din ei pica tot felul de inimioare de martipan ramase de azi-noapte, bandaje elastice pentru entorse din dragoste, plasturi prea mici pentru rani prea mari si saruturi clandestine cu tot cu sunetul care le insoteste, tzoc.

Ia hai sa-l luam pe fiecare om singur in parte. Sa ne judecam fiecare om singur pe care il cunoastem cat de cat. Unii par singuri dar de de fapt au cel putin un mort in dulap. Adica sunt singuri dar de fapt viseaza cu ardoare la cineva anume si dragostea lor nu este chiar neimpartasita. Si acel cineva mai are niscaiva sentimente sau macar senzatii pentru omul asta singur. Omul singur se mai intalneste cu cel la care viseaza si mai ia niste guri de dragoste sporadica, care il incalzesc pentru o vreme. E singur dar bolnav.

Despre altii mi se spune ca sunt cuplati dar de fapt se dovedeste ca sunt extraordinar de generosi cu bucati din trupul lor si cu halci intregi de suflet. Le impart prin urbe ca pe niste mici sample-uri emotionale. Sunt cuplat dar uite cum ai putea sa te simti daca te-as iubi, pare sa fie sloganul lor. Sunt cuplat dar asta nu ma impiedica sa ma mai acuplez putin si cu tine, trecatorule dornic de putina dragoste.

Si uite cum se creeaza o mare retea de oameni doar pe jumatate singuri care de fapt sunt putin cuplati cu alti oameni teoretic aflati in cupluri. Si in felul asta deloc simplu, cu greu mai poti sa fii sigur ca un om e pe bune singur-singur sau de-adevaratelea cuplat-cuplat. Si cred ca au mai ramas doar putine situatii in care poti sa bagi mana in foc pentru situatia sentimentala a cuiva.

Uite, eu sunt acum o femeie singura. Dar credeti voi ca sunt intr-adevar singura de-a binelea, in adevaratul sens al cuvantului? Nu chiar. Am cu mine mereu resturi radioactive din relatii trecute si port cu mine si bucatele de afectiuni noi, neimpartasite in totalitate inca. Adica sunt singura dar am foarte multa treaba pe parte de relatii.

Tu, tu care citesti acum, tu esti singur-singur sau cuplat-cuplat?