E clar, sunt o impostoare. Si nu o femeie cucernica si cu frica lui Dumnezeu, cum imi placea sa cred, cand ma varam seara multumita in pat, plescaind din limba a satisfactie. Am mai razbit o zi ca femeie credincioasa. Uite ca nu e chiar asa.
Explicatia e simpla. Tin postul Craciunului, de vreo 10 zile déjà. Il tin ca la carte, nu ma ating de alcool, nu bag carne-n gura, iar de oua, lapte si derivate din toate cele de mai sus nici poveste. Si mi se parea ca sunt un fel de Xena a postului, o femeie curajoasa si temeinica.
Dar am aflat de la prietenii mei evident mai piosi decat mine ca degeaba ma chinui. Daca tin doar postul de mancare si bautura, n-am facut nimic. Ca sa fiu o credincioasa cum zice la carte, trebuie sa renunt la sex. Adica sa nu ma ating de carne deloc, in nicio parte a corpului meu. Si daca nu ma abtin de la asta, se pare ca este o crima mai mare ca violul.
Ori eu, eu, eu cred ca am facut destul. Inteleg ratiunile pentru care un Dumnezeu iubitor dar aspru ar vrea sa renunt la anumite mancaruri, pe o perioada determinata de timp. Imi vrea pana la urma binele spiritual si trupesc si sunt de acord.
Dar la ce i-ar folosi lui Dumnezeu ca eu sa ma opresc brusc din sex? Fara o pregatire psihologica inainte. Si fara o suma uriasa de bani care mi se da la sfarsit daca resist acestui cosmar? Nu pot in ruptul capului sa inteleg de ce crede biserica si mai ales prietenii mei ca trebuie sa incetez pe data cu igiena asta corporala care nu e doar placuta, ci si utila omului.
Sa ridice mana sus cine intelege in ce fel as aduce eu un omagiu bisericii crestine daca devin o femeie isterica si vesnic pusa pe harta? Chiar nu inteleg sabotajul asta al gandurilor mele spirituale. Caci eu eram foarte pregatita sa gandesc bine si frumos despre aproapele meu. Dar daca el imi baga sub nas asemenea interdictii absurde, imi piere tot cheful.
Imi si inchipui cum ar trebui, timp de sase saptamani si jumatate, sa ma bag seara in pat destul de infometata de la post si fara pic de alcool in organism, care sa ma faca sa adorm mai repede. Sa ma strecor in pat slabita asa, si perfect cucernica, si sa dau cu ochii de prietenul meu. Care imi cam place, ca doar de-aia am inceput o asociere in participatiune.
Si sa ma uit la el cu o cautatura neprietenoasa pentru ca imi starneste simturile si sa mormai ursuza un noapte buna stins. Ca si cum e o intamplare bizara a sortii ca dormim in acelasi pat si nu o dorinta reciproc impartasita, ce trebuie consumata.
Apoi sa ma intorc cu spatele tafnoasa. Si daca imi pune o mana pe spate sa ma mangaie, sa-i trag repede cu poseta (pe care sa o am pentru asta la indemana) in cap si sa urlu la el ca este un ateu si-un necredincios si de-asta nu ne potrivim. Hilara scena, dar totusi. Ramane intrebarea.
Cui ii foloseste, in timpurile astea moderne, daca eu nu fac sex o luna jumate, desi am cu cine si de ce? O sa ma ajute asta sa fiu mai toleranta cu semenii mei? Nu, eventual o sa ma impinga sa-i musc de beregata de atata frustrare, chiar in preajma Nasterii Domnului.
Macar in sex salbatic sa ma pot refugia, daca in loc de o ciosvarta de purcel sa trebuiasca sa rod la o cojita de paine. Un singur lucru pot sa incerc, dar nu promit sa reusesc, cu ocazia postului. Sa nu fac sex oral. In rest, nu tine de mine. Ci de natura mea omeneasca, data tot de catre Dumnezeu. Deci sa purcedem la treaba.
Frustrarile unei femei multumite
acest tip de polemica incepe sa se rodeze, spre devalorizare prin...
Compot de litchii
Au gust si parfum de dulceata de trandafiri.
Oda barbatului in rac
eu am renuntat la un barbat rac acum 2ani din cauza altui barbat, dar acum il...