Hot City - Cultura urbana feminina

Gresesc eu sau senzatia de dor apare in mod natural dupa macar o scurta departare fizica de cineva?

Va intreb asta pentru ca eu nu pot in ruptul capului coopera cu dorul care mi se cere tribut din diverse parti din viata mea, in avans. Oricat m-as chinui si as incerca sa ma fortez sa generez dor la comanda, nu e chip sa mi se intample. Aparatul meu de facut dor este oarecum defect si nu functioneaza decat in conditii optime.

Poate ca voi sunteti altfel. Poate ca faceti parte chiar din categoria de oameni despre care povestesc eu mai jos. Dar eu simt ca trebuie sa-mi curm timpul petrecut alaturi de o anumita vietate pentru a simti, eventual, ca mi se face dor de ea. Mie nu mi se face automat dor doar la gandul ca nu o sa mai vad pe cineva care acum inca mi-e aproape.

Exista diversi oameni din viata mea de care ma despart cand si cand, temporar. Si ma refer aici la barbati dar patesc asa si cu femei. Ei cred ca in perioada premergatoare despartirii ar trebui sa ne luam sange unul altuia, cat mai mult sange. Adica sa profitam de fiecare moment pe care il avem impreuna la dispozitie.

Oamenii pe care nu o sa-i mai vad o vreme insista sa ne giugiulim la maximum, azi. Ma obliga sa ne luam in brate si sa stam lipiti pe cat posibil. Vor sa facem toate astea mult mai des decat o faceam in mod normal, doar pentru a putea petici lipsurile care vor veni. Si sa facem toate astea cu smiorcaieli si strigaturi, dupa caz, plangandu-ne ca ce greu o sa ne fie in curand.

Si nici macar asta nu e de ajuns. Oamenii care imi pretind dor in avans vor din partea mea si declaratii pe masura. Ma intreaba de pe acum daca o sa-mi fie dor de ei si vor sa stie masura exacta a sentimentului. De parca ar exista un asemenea aparat care sa masoare dorul asta. De fapt stai, bine ca nu exista, pentru ca, daca lucrurile stateau altfel, persoanele care ma chestioneaza in legatura cu dorul meu mi-ar face teste zilnice, ca sa vada cum stau. Si n-as mai putea sa ma ascund delicat.

Sincer, mi-as dori ca oamenii astia sa ma lase sa mi se faca dor de ei natural, adica dupa ce are loc sciziunea. Verificati-ma peste o vreme si o sa vedeti ce sentimente profunde o sa am pentru voi. Probabil ca o sa crap de dor. Dar acum, daca ma intrebati asa, daca mi-e dor de voi de pe acum pentru cand o sa fiti plecati, raspunsul meu sincer este ca nu.

Pentru ca nu pot fabrica dor la discretie in orice moment, nici eu nu cer de la celalalt acest lucru. Nici macar cand el e plecat si cred eu ca e cazul sa-i fie déjà dor nu il intreb daca ii e. Cand intrebi pe cineva daca ii e dor de tine il obligi la un raspuns cu o singura varianta. Nu poti zice nu, niciodata nu poti zice nu in cazul asta. Chiar daca nu simti dor, tot da zici. Ori eu nu vreau sa siluiesc pe nimeni sa-mi faca declaratia asta.

Acestea fiind zise, nu vreti sa ne jucam putin de-a proverbul ce tie nu-ti place, altuia nu-i face?