Hot City - Cultura urbana feminina

­

­Se zice ca mamele au darul special, dat de o instanta superioara si responsabila, de a uita chinurile ingrozitoare prin care au trecut atunci cand au nascut. Si ca asta le face sa aiba curaj si sa persevereze cu inca unul sau doi copii.­­



Eu n-am nascut inca, dar ma manifest s­imilar si cu abnegatie in alt sector din viata mea. Uit ce rau e la nunti si merg din nou, increzatoare ca de data asta o sa fie bine. E drept ca niciodata nu merg la o nunta de buna voie. Sunt constransa mereu intr-un fel sau altul. Ba se marita mama si spuneti voi, cum pot sa o refuz? Ba mi-e dor de prietenul meu care e departe si, ca sa-l pot vedea, trebuie sa inghit la pachet o nunta. Cate nu fac eu din dragoste pentru el...



Asa ca ma ferchezuiesc, ma fac frumusica, pun pantofi incomozi, ma imbrac prea subtire pentru perioada asta din an. Si apoi ma prezint la locatia de tortura, punandu-mi capul ca un miel neprihanit pe ghilotina. Bineinteles, inmanez mirilor sfoara ghilotinei, de care sa traga, cand au decis ca am trait linistita pe acest pamant.



Cum intru, ma loveste atmosfera care a reusit sa ma sperie de moarte alte dati. Rubedenii grase stranse in haine lucitoare, matusi cu permanent si pofta de distractie sora cu nebunia. Unchi libidinosi care incearca sa coboare macar putin mana de pe talie in timp ce danseaza cu cele mai bune bucati de la nunta, pe care le-au tarait cu forta pe ringul de dans.



Muzica e sinistra, genul pe care nici macar mirii nu cred ca ar asculta-o vreodata in timpul liber. Dar pentru ca DJ-ul angajat stie ce place publicului la astfel de petrecanii, Ozon se impleteste armonios cu Meniaito si Radu mamii, Radule. Cand hoardele de verisori ating apogeul de bautura si distractie, smecherul DJ ii atinge exact acolo unde ii doare: pune putina muzica greceasca, seducandu-i pe toti. Se ridica toata lumea, ca la un semn.



Mirele si mireasa nu sunt doua persoane care au dat o petrecere ca sa sarbatoreasca o uniune pe care si-au dorit-o din tot sufletul. La nunta, ei sunt un bun public, ca doar am platit toti un pret bun si putem sa le pretindem din cauza asta tot felul de traznai. Toata lumea poate sa aibe, in contravaloarea plicului, o bucatica din mireasa obosita moarta.



Fiecare nunta propune idei nastrusnice si inedite, ca sa nu cumva sa semene cu cea data saptamana trecuta. Suntem martorii unui proces de instituire a unor noi traditii. Sub ochii nostri se inventeaza cultura pe banda. Cu voalul se face ceva cat mai spectaculos cu putinta, buchetul se arunca asa cum fac americanii, meniul contine dorada si prin urmare si banii nostri dati la nunta trebuie sa tina cont de asta.



Partea la fel de rea sau poate cea mai rea, e ca odata intrat intr-o nunta, mai scapa daca poti. Nunta este un fel de calatorie care tine intre 8 si 10 ore, daca esti cumva grabit. Dar cel mai bine 12, daca esti un nuntas cum se cuvine. Niciun motiv nu este suficient de bun incat sa pleci de la o nunta. Poti sa nasti, sa ai febra 40+, sa pleci in Zanzibar. Nu prea conteaza. Daca pleci, esti un tradator.



Doamne, cat detest nuntile. De fapt, le detest asa de ingrozitor de tare, incat cred ca nu as mai avea rabdare sa asist nici la propria mea nunta. Asta daca printr-un prilej incredibil mi s-ar propune asa nazdravanie. Vreo doi ani sigur nu mai calc pe la vreuna. Dar mi-e ca ulterior acestei perioade, ma inmoi, uit ce-am patit si imi trag iar pantofii incomozi in picioare, ca sa asist la inca un circ.

­­