Hot City - Cultura urbana feminina

­

E sezonul nuntilor. Daca mireasa sunt eu, atunci totul e minunat. Toata lumea din jur trebuie sa tresalte de bucurie ca are posibilitatea sa participe la asa eveniment important: nunta mea.



Cand ne maritam, pasarelele canta umar la umar pe ramura, leganandu-se la unison. Ni se pare ca toata lumea moare de curiozitate sa stie cum merg pregatirile noastre. Ii informam c­u rigurozitate pe toti cei pe care ii prindem in ce stadiu e rochia, cum stam cu invitatiile, cat costa tacamul, ce mizerii ne-a facut compania organizatoare.



Daca interlocutorii arata din politete macar un semn minor de bunavointa sau interes, le spunem repede si ca ne-am ingrasat un centimentru jumate si nu se mai inchide fermoarul, iar asta poate sa stinga lumina pe pamant intr-o zi insorita la ora 12. Stiu sigur ca asa facem, am fost mireasa eu insami si apoi am fost obligata sa stau pe langa altele.



Dar cand noi suntem unul dintre invitati, nunta ne loveste in moalele capului cu forta unui buzdugan cu tepi. Ce inseamna o nunta si cum ne afecteaza ea psihic, fizic si financiar vedem in continuare:



1.    Mireasa a putut si noi nu



Desi suntem prietene cu mireasa si ii vrem binele, nu putem sa oprim gheara nelinistii si a frustrarii sa ni se strecoare in inima. Mireasa asta a reusit sa paseasca in sfanta taina a casniciei si noi nu. Trauma e asa de perversa, incat nici nu mai conteaza ca noi nu l-am lua niciodata de barbat pe respectivul sot. Suferim ca niste caini fara stapan.



2.    Un weekend ratat



Asteptam weekendul cu atata drag, si uite cum trebuie sa ni-l sacrificam pe altarul casniciei altcuiva. Papa mare, papa munte, papa leneveala in pijama prin casa pana la ore tarzii. Hai la nunta, unde vom sta ore intregi in niste pantofi care ne dor dupa 2 ore, inghitind cantitati indecente de mancare nesanatoasa. Dupa ce ca se marita altcineva, nu noi, o sa mai fim si grase. Na-ti-o franta ca ti-am dres-o.



3.    Bugetul de pantofi scade



Sunt reduceri si am si ochit sandale in bretelute subtiri. Dar sa le uitam, pentru ca trebuie sa daruim tanarului cuplu minimum 100 de euro (maximum 200), ca sa-si ia ei sandalutele cu bretelute. Lasa, ei sa fie sanatosi si ne consolam cu ideea ca am contribuit la startul lor sanatos in viata.



4.    Toleranta fata de oameni ia pauza o luna



Daca am venit neinsotite, ori dansam la impuse singure cuc cu un zambet cleios pe fata (mireasa nu accepta refuz la meniaito), ori acceptam sa ne impingem cu vreun mos libidinos, ruda buna cu mirele, pe care abia il cunoastem. Matusi grase si asudate, verisoare imbracate prost si multa veselie pe muzica absolut oribila ne rapesc si bruma de toleranta pe care o mai aveam.



Deci sa recapitulam: plecam deprimate ca noi nu ne-am gasit pereche, suntem obligate sa petrecem ore lungi si multe tintuite intr-un loc fix, altul decat malul marii, trebuie sa aratam ca ne distram cu orice chip. Si mai platim si bani pentru asta.



Exista justitie pe lume?

 

­