Hot City - Cultura urbana feminina

Sexul nu este pentru mine doar expresia suprema a sentimentelor pe care le nutresc pentru un barbat. Te iubesc, deci iata cadou corpul meu, fa ce vrei cu el. Fii capitanul nostru, al meu si al sexului meu. Asta ca sa intelegi cat tin la tine. Ca altfel, il tineam, pe sex, doar pentru mine.

Sexul nu este pentru mine nici doar placere pe paine. Incununarea adica, a unui hedonism iesit din tatani, ca o usa de care au tras prea multi. De mancat pe alese am mancat, de dormit dupa-masa am dormit pe saturate. Acum ia sa fac si sex, ca sa stiu ca am bifat azi toate placerile trupesti.

E drept ca pentru mine sexul include si cele de mai sus. Dar este si un act de igiena personala, ceva care trebuie intretinut ca orice alta ingrijire corporala. Asa cum ma spal pe dinti. Si uite cum in lipsa unui prieten pe bune, mi-am facut si eu un prieten de sex. Adica un fuck buddy.

Un tanar armasar frumusel si sexy, care da reprezentatii de exceptie intre asternuturi. Dupa scurte tatonari, ne-a devenit amandurora evident ca nu suntem suflete pereche altundeva decat in dormitor. Si  uite cum am impacat si hedonismul si igiena.

Totusi mi se parea ca sunt destul de nedreptatita ca trebuie sa aplic formula asta si ca nu am si eu un partener cu totul si cu totul. Cu care sa impart si bune si rele, sa ma uit la filme, sa-l tarai pe la nunti, la care sa marai dimineata. Si cu care sa petrec sarbatorile, ca sa nu simt ca sunt lasata inafara societatii.

Acum insa am o dilema. Am cunoscut pe cineva care ar putea sa bifeze cu succes toate punctele de pe lista cu to do a unei relatii. Cineva care imi place si, culmea, sentimentele imi sunt impartasite. Mai rar asa ceva, nu? Imi place mult, nu asa...

Si cu toate ca sunt tare multumita de asa descoperire si de fapt e ce-mi doream, ce credeti! Imi tremura buza de jos si am o lacrima ca un margaritar in coltul ochiului. La gandul ca-l voi lasa pe tanarul si fascinantul armasar in paragina. Uitat in coltul cu jucarii stricate. Singur in fata vicisitudinilor vietii, in lupta cu femei rele si perverse, care pandesc la fiecare colt. Si simt asta desi in inima mea nu incape niciun sentiment nobil pentru armasar.

Morala crestina m-ar arde pe rug chiar si numai pentru ca gandesc asa ceva. Iar societatea m-ar dezbraca, m-ar unge cu smoala si apoi m-ar tavali prin fulgi, si m-ar purta asa prin tot orasul, sa ma caiesc si sa se rada de mine. Despre ce-ar crede persoana pe care o plac, nu mai vorbesc. N-are rost. Si mie mi s-ar parea absolut de neconceput sa aud asa ceva. Mi s-ar parea ca lumea a luat-o in cea mai gresita directie cu putinta.

Dar mie, mie nu-mi pasa. Mi se intampla ceva ciudat. Mi-as dori sa pot incepe si relatia care suna tare bine dar sa tin cu mine si armasarul-forma fara fond. Pentru ca gandesc probabil ca un barbat, si asta ma ingrozeste. Simt ca nu as insela deloc. Armasarul este doar un accesoriu sexual care intamplator e om facut din carne, oase, sange si mai si vorbeste cand e intrebat. Eu il privesc fix ca pe o masturbare mai de lux si nu ca pe o faptura careia ii aloc sentimente nobile sau amestecate.

Cum insa stiu ca ce vreau eu este social inacceptabil, o sa fac ce trebuie. Daca e musai sa aleg intre cele doua, e clar ca prefer relatia completa. Asta totusi nu ma face sa accept usor renuntarea la virbatorul meu uman. Si ma simt nedreptatita si destul de frustrata ca nu pot sa am dreptul sa tin in viata mea lucruri simple, care analizate obiectiv, nu ar trebui sa supere pe nimeni.

Fapt e ca trebuie sa renunt la prietenul de sex. Dar parca mai degraba l-as dona unei prietene, sa stiu macar ca va ramane in familie. Delirez?