Hot City - Cultura urbana feminina

Sa fie comunismul de vina, sa fie criza, sa fie faptul ca nu sunt bogata sau poate imi permit o casa mare dar mi se pare ca e prea complicat de intretinut? Cine stie. Fapt e ca eu locuiesc intr-un apartament mic, destul de mic pentru doi oameni.

Si degeaba speculati: problema nu e doar ca nu avem loc pe acelasi tron pe care atunci cand sezi nu vine nimeni sa iti aseze lauri pe frunte. Si nici ca ne calcam pe picioare atunci cand vrem sa ne clabucim tot corpul, in aceeasi cada mica, in aceeasi dimineata aglomerata. Ci este mai degraba vorba despre faptul ca lipsa unui castel cu 138 de camere si o suita de curteni imi schimba dramatic viata sexuala.

Probabil ca daca as locui la castel, care s-ar bucura si de o gradina considerabila si chiar un labirint, as putea sa-mi gestionez viata sexuala cum vreau eu. Dar in cele doua camere de care beneficiez, chiar nu am unde sa ma ascund. Cand barbatul de langa mine ma vrea, nu-i chip sa ma refugiez in camera secretelor a carei usita pare a fi un raft cu portelanuri fine sau in capela din coltul gradinii. Prin urmare sunt obligata sa fac fata acestei provocari carnale, intitulate de catre generatiile inaintase drept: vrei nu vrei, eu tot ti-o var.

Sexul mi-a placut mereu. Si nici nu cred ca aceasta aplecare catre subiect o sa ma paraseasca curand. Dar viata e obositoare si uneori are un ritm mult prea trepidant pentru a mai fi capabila eu, femeie, sa mai fac si giumbuslucuri in dormitor. Care din cuib de nebunii devine un sanatoriu in care abia astept sa ma retrag, pentru cateva ore de liniste. Pentru ca merit.

De multe ori ajung acasa prea tarziu. Si imediat ce intru, incep sa muncesc inca ceva, ceva ce trebuie neaparat predat. Apoi, cu spatele anchilozat de atata stat pe scaun la calculator si cu ochii rosii, ce lacrimeaza fara voie de atata oboseala, incep marea transhumanta. Tragand un picior si cu ochiul stang zbatandu-mi-se spasmodic, incerc sa ma tarai pana la pat.

Reusesc cu greu sa dau coltul plapumii deoparte. Cand ma intind cat sunt de lunga haha pe spate, sunt recunoscatoare in mod mistic-religios ca mi se permite aceasta experienta. Nefacutul de nimic si inchisul unei zile care mi-a frant toate oscioarele si mi-a zdrobit energia farama cu farama ma umple de piosenie.

Am scos un ah! de placerea relaxarii si un ochi mi s-a inchis déjà. Si taman cand Mos Ene, acest amant nocturn care ma multumeste asa de profund cand sunt obosita, incepe sa ma stranga usor dar sigur in ale sale brate ademenitoare, oops! Apare langa/pe/sub/peste mine tadaaa un sex erect, fin, cald, bun, vesel si prietenos. Unul care, in miez de noapte, e gata de distractie si, din punctul lui de vedere, abia acum incepe ziua.

Incerc sa-l duc cu zaharelul, sa-l potolesc cu vorba buna. Sexul nu si nu. Este vioi si are chef de o zbenguiala negresit. Cu mine sau ce a mai ramas din mine dupa asa o zi plina. Sexul asta e fara mila, va zic. Sunt o femeie abila si totusi nu am gasit formula prin care sa-l pot amagi cu promisiuni ulterioare sau cine stie ce cofeturi sa ma lase in pace, ca mai am 2 secunde si dorm profund.

Sexul vrea satisfactie si il inteleg. Of. Unde este castelul, unde este servitoarea mea care sa ma acopere si sa-l trimita pe carari gresite, spre camera de oaspeti cand eu ma ascund in patul de campanie din camara cu bucate? Of.

Exista momente cand as vrea sa ma ascund de sexul lui si sa scap de o intromisie in care eu sunt pe jumatate moarta. Dar nu, nu-i chip. Si deci, ma intreb retoric: unde, unde sa ma duc?