Hot City - Cultura urbana feminina

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi, eu n-as mai sta aici sa va impuiez capul cu minciuni, o perioada in care nimeni nu vroia sa faca sex cu mine. O sa ziceti pai e clar, esti uratica. Ntz, ntz. Aaa, atunci ai alte defecte oribile. Castigi prea bine. Sau vrei sa te mariti imediat ce ai facut sex.

Ei bine nu. Sunt chiar al naibii de draguta, castig ok, cat sa nu stresez pe cineva. Si nu, nu mai vreau sa ma marit. Am martori, si nu putini. Si totusi in perioada despre care v-am spus, barbatii se uitau atunci prin mine ca printr-un geam foarte bine spalat, incat vedeau perfect pana in partea cealalta. Pur si simplu nu existam. Desi ma agitam, ma imbracam frumos, ma dadeam cu ruj, zambeam. Imi infoiam penajul, si in special cel din jurul cozii, doar-doar mi-o smulge cineva cateva pene. Nimic.

Si chiar despre asta este vorba. Sex appealul si propunerile sexuale rezultate in urma lui nu au de-a face cu uratenia cuiva. Si, cel mai curios, nici macar cu frumusetea cuiva. Eu cunosc o gramada de femei frumoase carora nu le propune nimeni nici macar o porcarie. Si niste urate care au mare trecere si se rotesc tot felul de cocosi in jurul lor. Cu speranta ca ele o sa se impedice.

Atractia sexuala pe care o exerciti are de-a face cu lejeritatea sau disperarea pe care o emani. Daca tu prin tot ce faci si zici si cum arati comunici faptul ca te-ai face luntre si punte pentru apropierea de cineva cu care sa petreci momente intime, s-a zis. Si disperarea este una dintre cele mai anti sexy atitudini din cardul ritualului de imperechere incipient. Iar atunci cand ai o viata echilibrata si esti ok cu tine, se strang barbatii ca un roi in jurul tau. De nu mai stii pe unde sa scoti camesa si mai ales in fata cui.

Eu atunci abia divortasem si desi credeam ca sunt ok, probabil ca aveam o gramada de balast emotional care ma desfiinta ca potential partener. Si asta se simtea de la o posta. Fugeau barbatii de mine ca de ciuma. Sexul meu avea un nod marinaresc cat casa. Si nimeni nu se incumeta sa-l desfaca, orice i-as fi promis in schimb.

Noroc ca in disperare de cauza am intrat pe net si am inceput sa am relatii virtuale extraordinar de reusite. Dimineata imi gaseam inboxul gemand de mesaje in care mi se spunea cat sunt de frumoasa, de desteapta si de dorita. Primeam cereri in casatorie, rugaminti aprigi sa fiu vazuta la fata, si complimente dulci in urechea mea cibernetica. Si asta mi-a ridicat nivelul increderii in mine si intr-un final glorios, m-a multumit tare mult viata asta a mea sentimentala virtuala.

Rezultatul palpabil a fost ca am inceput sa stralucesc de multumire si in viata reala. Si asta l-a facut pe un temerar, om dornic de aventura in alcov, sa vrea sa-mi dezlege nodul. Si dezlegat a ramas, incat pana in zilele noastre nu am mai patit asa rusine. Sa fiu adica complet neinteresanta pentru barbati.

Apoi am fost atenta si am vazut problema asta la foarte multe persoane, atat de sex feminin, cat si masculin. Oameni care nu au mai avut relatii sexuale de ani de zile si asta se vedea pe fata lor si frustrarea se simtea in aer, oricat se straduiau ei sa para de indiferenti fata de subiect. Ceea ce m-a facut sa cred ca, atunci cand patesti asta, indiferent din ce motive, trebuie sa aplici o strategie.

Sa faci prin orice metode te pricepi sa capeti prin ademenire, folosind metode neortodoxe, un partener de sex. De la care sa nu ai mari pretentii, ci sa vrei un singur lucru. Sa-l faci sa-ti deznoade nodul ala. Si nu o data, ci de mai multe ori, ca sa scapi de mirosul de disperare care se tine dupa tine. Si abia apoi lucrurile o sa inceapa sa mearga bine si o sa poti selecta partenerii, incat sa-ti placa si dupa vorba, dupa port. Dar intai, repet, trebuie cineva, oricine, poate chiar un personaj pe care l-ai dispretui in mod normal, care sa-ti dezlege ce ai tu legat acolo. Voi ati avut nod marinaresc pana acum?