ÂIarna asta am trait o aventura frumoasa si dureroasa, care m-a atins dincolo de piele, infigand ace fine in fiecare capilara. Un mascul rar, cum nu cred ca voi mai intalni curand, a transformat pentru totdeauna tipul de amintiri pe care l-as putea avea despre sarbatorile de iarna.
ÂDintr-o zona spirituala, mi-a trantit iarna si concediul intr-o zapada imaculata, in care au ramas doar semnele cedarii mele. Da, priceputul meu padurar, acum fugit sa aiba grija de padurile de pe alte meleaguri.
Nu stiati ca mai exista padurari? Cum sa nu existe. O poti duce foarte bine ca padurar, daca nu te deranjeaza cand esti repartizat in creierii muntilor, in conditii nu prea grozave. Strangi o gramada de bani si apoi iti faci o afacere draguta cu cherestea, din care castigi si mai multi bani.
Dar eu urcam zi de zi pana la cabana lui. Picioarele mi se afundau in zapada pana la genunchi, alaturi, pe carare era curat si frumos, dar eu nu venisem pentru asta.
Poate ca ma astepta, aveam cinci kilometri timp sa ma gandesc la asta. Parca era frig. Imi amintesc ca inainte sa plec, “prietenul†meu oficial era negru de suparare. Planuia sa mergem impreuna in Tunisia, stia ca imi place caldura, ca vreau sa-mi las pielea magaiata de valurile sarate in timp ce ma gandesc la gerul de acasa…dinastea.
Eu insa am pornit la drum pe niste carari neumblate, la ora rasaritului, spargand gheata cu calcaiele bocancilor si protejata de costumul de schi sub care se ascundeau de la zi la zi alte lenjerii dantelate si revelatoare.
Zapada se scutura de pe brazi in parul meu, urechile imi erau rosii-rosii si fumasem deja 10 tigari cand a aparut in sfarsit poarta...
Soba, caldura, ore intregi de odihna si lumina petromaxului.....
Cand mi-am scos bocancii am descoperit un inceput de degeratura la degetul mic, iar pielea imi era alba alba, si in timp ce faceam ceai am simtit cum mainile lui ca gheata imi iau cu grija cana din maini si ma lipesc de perete. Imi tragea capul pe spate, tinandu-ma de par, si simteam cum dintii infipti in gatul meu sunt pe cale sa-mi atinga vena...
Imi smulgea si ultima farama de energie, chinuindu-ma ca la exercitiile militare, dare u nu socteam un sunet, atat de subjugate eram de barbatul asta care avea aceasta putere fantastica. Ne pacalim uneori cum ca am avea momente in care uitam de tot, ei bine, exista momentele astea, mai ales cand stai cu capul atarnand peste marginea patului si muchia iti este infipta in carotida, iar creierul se oxigeneaza prea putin. Asta iti ia cu adevarat gandul de la orice si iti simti doar partea de jos a trupului scufundata in cele mai violente placeri, nedureroase insa, caci creierului i-a fost taiata calea de comunicare.
Si ma trezeam…Era frig, focul era stins de mult iar eu ma luptam cu sangele care-mi vajaia in urechi. Palmele imi erau zgariate si pline de aschiile din pereti, vedeam picaturile de sange cum mi se se formeaza pe genunchii zdreliti. Imi dadeam seama ca nu am putere sa fac drumul inapoi si totusi il faceam, in fiecare seara, ca sa o iau de la capat in fiecare dimineata, pana cand necrutatoarea moara a serviciului si a obligatiilor sociale m-a prins iar intre pietrele ei.
Leapsa: Cu pisica pe tricou
Appreciate it for sharing your cool web page.
Unghii cu probleme. Tipuri
itsxqzws
Afectiunea se scurge prin buzdugan
Eu cred ca articolul acesta precum si altele scrise sunt fie inventii foarte...