Hot City - Cultura urbana feminina

Acum ceva vreme, mai necoapta fiind, traiam cu sperante desarte. Ma incalzeam la gandul ca or exista si barbati care nu intreaba neaparat chestia asta: tu cu cati barbati te-ai culcat?

Abia de curand m-am dat seama ca nu e chip sa nu mi se puna mai devreme sau mai tarziu intrebarea asta. Taman cand cred c-am scapat si ma relaxez si eu in privinta asta, sunt prinsa cu garda jos si mi se suceste nemernic o mana la spate. Tu cu cati barbati te-ai culcat? vine intrebarea ca un bobarnac enervant peste nas. Si vine impreuna cu un zambet triumfator sau o ridicare jenata din sprancene sau o ingrijorare consistenta abia ascunsa.

Si desi acum stiu ca o sa fiu intrebata asta, nu pot sa zic ca sunt pe deplin pregatita sa raspund cum se cuvine. Mi se pare ca face parte din seria de intrebari la care orice as raspunde, pic destul de prost. Este unul dintre putinele momente cand chiar as avea nevoie de aparatul ala din Men in Black pe care, daca apasai, il faceai pe interlocutor sa uite tot ce-a fost.

Eu nu vreau sa raspund nici in ruptul capului la intrebarea tu cu cati barbati te-ai culcat.

Daca zic un numar mic, mic de tot, cum cred ca ar prefera el sa auda din gura mea inocenta, s-ar putea sa am probleme. S-a dovedit in timp ca nu sunt o mincinoasa prea grozava si ca imi anunt minciunile cu surle si trambite. Cum minciunile mele sunt asa de usor detectabile, sunt in pericol ca el sa se prinda repede si sa se supere rau.

Si de unde eu voiam prin minciuna asta doar sa cosmetizez putin situatia, ajung sa il determin pe el sa creada taman contrariul. Si anume ca probabil m-am culcat cu toti barbatii care mi-au iesit in cale. Nu, nu prea e ok sa mint, ca sigur ma descopera. Daca insa zic adevarul, nu mi se pare ca o sa curga lapte si miere intre noi.

Cred ca barbatii intreaba chestia asta cu speranta ca tu sa raspunzi candid: tu esti al doilea. Si asta doar pentru ca logistic vorbind, se prinde ca a mai fost cineva pe-acolo. Pentru ca altfel, probabil ca i-ar surade sa auda ca este primul. Si ca o sa ramana cu siguranta si ultimul, chiar daca lucrurile nu merg bine intre noi si urmeaza o despartire.

Orice depaseste cifra doi mi se pare greu de marturisit, mai ales unui barbat pe care vreau sa il pastrez. Nici nu inteleg de ce insista ei sa-si faca rau punand intrebarea asta incomoda. Odata pusa, se instaleaza o stare de spirit care iti sta ca o sula in coasta. Odata pusa, nimeni nu are cum sa plece fericit.

Asa ca, dupa ce am incercat diverse variante care au iesit prost, am invatat sa raspund cu gratie ca nu vreau sa vorbesc despre asta. E drept ca in final barbatul care intreaba tot nemultumit e. Dar macar simte doar un soi de insatisfactie ca nu i-a mers, in loc de stupoarea care l-ar incerca daca as fi sincera sau supararea pe care ar simti-o descoperind ca mint.

Voi cum gestionati situatia asta?