Hot City - Cultura urbana feminina

Cum era vorba aia cu care ne consoleaza pe toate jenat sexul tare si foarte tare, cand alege personaje traznite, pentru pofte sexuale? “Biiip nu stie carte”. Si cand zice asta, s-a inchis. Cand ti-o tranteste pe-asta, ce sa-i mai zici mai mult decat: porcule, toti sunteti la fel.

Si totusi, cum sa-i zic eu lui porcule, cand am de-a face zi si noapte cu balaurul din fusta mea. Un animal aproape mitologic. Care, daca ar fi dupa mintea lui putina si fara discernamant, s-ar hrani cu orice muritori i-ar pica sub nas cand lui i-e foame.

Nu va inchipuiti cum e sa gestionezi asa dracovenie ca sa poti avea o viata sociala normala. Cum e sa te scoli dimineata si sa imblanzesti bestia cu vorbe bune, ca sa nu porti direct pe obraz cu fierul ce aplica o stampila mov.

Draga, stai cuminte, vezi ca azi am multa treaba prin oras si nu-mi arde de sotii. Si vezi ca ai niste gustuuuuuri, de-mi sta mintea pe loc. Crezi ca degeaba am facut eu limbi straine si m-am dus timp de 8 ani de zile de 3 ori pe saptamana la scoala de pian? Sunt o femeie destul de cizelata sau care macar incearca, ok? Eu spun, eu aud. Balaurul imi scoate limba si imi rade in nas cu nesimtire.

Cum e sa mergi pe strada fara botnita pentru balaur si sa te trezesti ca te taraste intr-un hatis de unde se uita cu ochii mici si prietenosi dar injectati, la cine stie ce elevi de liceu care fac o miuta. Cum e sa mergi la circa financiara sa rezolvi cu niste acte, cat mai rapid. Si balaurul sa faca sa-ti zboare hartiile din mana in fata practicantului care e pus sa rezolve probleme orasenesti.

Sezi mumos, mama. Domnul este aici sa ne ajute sa depunem declaratia de venit. Nu ca il trantim la pamant si sa il ciufulim si mai stiu eu ce. Iar farmacistul, farmacistul e un om investit cu puterea de a ne scapa de raceala. Nici nu are voie sa plece de acolo, de la ghiseul lui, deci incearca sa te linistesti.

Si nu, iese din discutie. Degeaba insisti. Nu o sa-l asteptam sa iasa de la serviciu nici pe tanarul de la circa, nici pe farmacist. Potoleste-te. Daca nu stai locului, mergem acasa imediat. Si nici nu mai ai voie la joaca o saptamana intreaga. Gandeste-te bine.

Cam asta am eu de tras cu balaurul din fusta mea. O faptura care nu a auzit de meteodependenta. Si prin urmare este rezistenta la arsita dar indura si gerul cu placere. O ghionoaie care nu are niciodata depresii si nu se simte in veci obosita, nici macar atunci cand a mancat si e cazul sa-si faca siesta.

Asta este motivul pentru care de obicei port pantaloni. Ca sa nu cumva sa intinda vanatului, in timp ce eu nu sunt atenta, curse ridicole. Si pentru ca sa-i fie mai greu sa se tina de goange sau sa puna piedica. Macar sa fie nevoit sa ceara voie, ca asa mai reusesc sa-l mai conving mai cu vorba buna, mai cu amenintari.

Am doar eu un balaur care locuieste in corpul meu, sau mai pateste cineva asa? A, am uitat sa zic. Balaurul meu nu stie carte.