Hot City - Cultura urbana feminina

Pe la vreo 16 ani, adica atunci cand iei deciziile esentiale care te vor urmari pana la stirbe sfarsituri, am hotarat ca imi plac barbatii frumosi. Ma rog, in capul meu frumusetea barbateasca trebuie sa fie oarecum hermafrodita si ireala, fantomatica de-a dreptul.



Acestea fiind stabilite, a inceput supliciul meu. Pe la vreo 20 de ani l-am gasit pe el, cu buze de Angelina, cu parul lung si atat de perfect la corp incat din plictiseala ne mai schimbam intre noi blugii si tricourile. El arata tot mulat, eu lalaie. Incantata de rezultat il purtam peste tot dupa mine ca sa il arat lumii asa cum isi arata burtosii perfectiunile blonde pe care au reusit sa le aduca in pat, asa cum studentii stirbi isi etaleaza cucerirea bine proportionata care zambeste fermecator si nu scoate doua vorbe.



Lumea ma privea insa un pic ironic pentru ca barbatul meu perfect se comporta exact ca o femeie perfecta. De cate ori ajungeam undeva avea grija sa isi aleaga cel mai bun loc in care isi intindea bunaciunea de corp cu o miscare domoala de femeie lenesa ce vrea ca fiecare curba sa aiba timp sa se evidentieze in evolutie. Si apoi statea intr-o postura din aceea de statuie cu ochii dati peste cap, cu mana uitata in pleata bogata pe care o studia cu multa atentie, cu privirea pierduta in cine stie ce ganduri privitoare la tricouri si alte lucruri tocmai bune de cumparat.

Sincera sa fiu nu mai puteam de fericire ca aveam propria mea papusa masculina. Dar toate lucrurile bune au si ele o limita, asa ca in ceva vreme am vazut si partea neplacuta in a ma plimba cu bibeloul dupa mine. In primul rand un bibelou nu trebuie sa faca nimic, toata grija lui este in a arata bine si a da frumos cu mediul inconjurator. Apoi mai sunt, desigur si toate acele permanente laude pe care le merita pentru simplul fapt ca exista. Frumusetea este o industrie grea, care necesita mult timp, macar atat ar trebui sa stiu si sa inteleg, totusi marturisesc ca desi imi placea rezultatul, procesul in sine ma plictisea. Cat as fi putut discuta despre tipuri de frizuri si ce fel de lant se potriveste sa porti la gat? Dar despre magazine ascunse pe cine stie ce straduta? Ca sa nu mai spun in ce fel iti poate deforma gandirea si stabilirea prioritatilor o asemenea grija pentru propria persoana ca si aspect.



De atunci am exclus din lista pe langa barbatii burtosi, cu mult par pe corp, cu picioare strambe, fara simtul estetic si pe cei care vad ca au lanturi la gat, ca au grija sa poarte ceea ce se vede in clipuri la reclame despre bere cool, ca se verifica in vitrinele magazinelor cand merg pe langa mine pe strada, ca ma privesc cu zambet increzator de bibelou care nu a intalnit in viata lui un refuz, ca poseda fiecare muschi bine evidentiat si aratat discret prin haine si multe altele pe aceasta linie.



Iar asta oarecum m-a lasat fara nici un fel de optiune sarita de 20 de ani, caci doar atunci frumusetea este naturala si e mai cool sa fii complet neatent la modul in care te prezinti decat invers. E adevarat ca uneori mai sunt si indusa in eroare, pentru ca multi prezinta stilul dezordonat in mod ordonat, dar nu tine mult, doar pana deschid gura. Deci, cine se stie a fi o frumusete barbateasca, hermafrodita si ireala, ba chiar fantomatica de-a dreptul, fara a fi complet constienta de asta, este rugat sa isi faca simtita prezenta la rubrica de comentarii.