Hot City - Cultura urbana feminina

Ce crezi despre mine?

Ce iti place? Ce nu iti place la mine?

Dar de ce tocmai eu?



Urasc aceste momente si uneori pur si simplu nu ai cum sa scapi de ele. Adica da, jocul asta era distractiv prin liceu cand incercai sa iti construiesti o identitate din ceea ce spuneau ceilalti despre tine. Iar mersul pe sarma are radacini si mai adanci in caietelul colorat din scoala generala cand incercai sa te compui din bucatele, de la filmul de top pana la glumele cu agatatul, toate stranse la un loc portabil ca daca cumva uitai cine sa pretinzi a fi sa te inspiri, sa gasesti raspunsul corect, mereu in armonie cu tine insuti.



Da, atunci poate ca mai aveai vreo justificare, oricum toate actele tale se invarteau la limita penibilului. Pana la urma cum poti sa stii ca nu iti plac scamele de pe covor daca nu ai incercat aceasta forma de hranire pe la patru ani si ceva asistata de aproape de o sora care se indoia ca totusi ai putea gasi aici vreo satisfactie, dar nu putea fi nici ea suficient de sigura, asa ca te lasa cu marinimie sa te intinzi intre pat si biblioteca si sa incerci sa te hranesti de jos asa cum fac toate ierbivoarele de la ora saptamanala de enciclopedie.



Treaba cu indentitatea e serioasa, va spun. Pai daca nu e sigur ce si cum face din tine fiecare ce vrea. Asa ca dupa 20 de ani nu mai ai cale de intoarcere si in urma tuturor experientelor anterioare trebuie sa spui cu tarie ca unele lucruri iti plac si altele nu si ce iti place e bestial si ar trebui sa fie universal daca restul oamenilor ar avea ceva in cap si daca nu ar fi invidiosi pe faptul ca tu esti cel mai extraordinar privitor la tv sau navigator pe internet sau facator de clatite sau oricare lucru in care reusesti sa fii mai bun decat alti zece pe care ii cunosti. Si da, desigur, daca are cineva cel mai mic dubiu, aria ta de expertiza este mai importanta decat toate celelalte.

Asa ca zau daca reusesc sa imi explic cum se face de barbatii cad in patima unor astfel de intrebari de scoala generala si ma pun pe mine la testul construirii personalitatii lor. Parca prefer cealalta practica, aceea a construirii personalitatii prin tot felul de povesti din care reiese cat sunt ei de interesanti si speciali. Chiar si povestile cu experiente negative si plangacioase care cer mangaieri in crestetul capului si multa, multa bere sunt mai de inghitit decat spune-mi cine sunt, haide, nu ma lasa asa netrasat, neconturat, haide fii odata fii Pitia mea, oracolul care sa imi spuna ca merita sa ies din casa dimineata, sa ma dau jos din pat sau chiar sa ma scol din somn.



Si la o adica ce le poti face? Doar nu o sa le spui ca sunt jalnici tocmai in momentul cand iti ofera un asa de placut masaj pe spate. Asa ca cedezi la santaj si incepi sa faci un fel de oracol – iti place culoarea verde ceea ce inseamna ca esti sincer si rosesti deci esti sensibil si etc si etc. Nici nu e de mirare ca femeile citesc atat de multe tampenii psihologizante in revistele lor, pentru ca cererea de definire e mare si se pare ca asta este plata ceruta de obicei la inceput pentru cele cateva prime intalniri in care te asculta cu ochii mari si gura cascata ca si cum acela este momentul in care descopera ca exista o lume si isi pun intrebarea oare cum sa reactioneze la ea.