Hot City - Cultura urbana feminina

Pe la inceput anului, molipsita de frenezia celor din jur mi-am facut si eu cont pe Twitter. Odata infipta in reteaua de microblogging am inceput sa urmaresc cateva persoane pe care le cunosteam in ideea ca voi putea afla ce mai fac.

Au inceput sa ma urmareasca si pe mine niste oameni. O parte cunoscuti, o parte complet straini. Ba dupa ce am pus un link catre blogul in care radeam de candidatura Elenei Basescu a inceput sa ma urmareasca si eba.net. Probabil pentru a putea pune comentarii injurioase la posturile in care o criticam pe EBA. Primisem deja unul in care eram numita drogata.

Cam in punctul acesta mi s-a cam aplecat de Twitter. Si datorita lui EBA si datorita faptului ca mi se parea complet deplasat sa pun posturi in care sa spun ca imi beau cafeaua si ma dau pe net.

Probabil ca intre mine si twitter lucrurile ar fi ramas asa in stadiul de usoara antipatie daca sotul meu nu si-ar fi facut cont pe twitter.

Desi pe contul meu se aduna panzele de paianjen am inceput sa intru pe twitter pt a-l citi pe el. Pai asa sunt relatiile moderne, ne citim blogurile, twitterele si update-urile pe Facebook pentru a fi conectati 24/24.

Si cum citeam eu twitturile sotului, remarc o Georgiana cu care vorbeste despre vreme si o Andreea cu care discuta despre traficul din Bucuresti. Discutiile sunt absolut inocente, dar si relatia noastra a inceput cu o discutie inocenta despre Dan Negru. Si zbang se aprinde beculetul de avarie si pleaca alarma geloziei.

Iar prezentele feminine par sa sporeasca zilnic. Cu fiecare noua zi cate o domnisoara vesela parea sa il gasesca extrem de interesant pe sotul meu si incepea sa il urmareasca. Pe twitter. Ei, cum sa nu plece toate alarmele?

Iar gelozia mea era perfect intemeiata. Sincer, nu am reusit sa gasesc argumentele care o fac intemeiata, dar sunt convinsa ca exista. Si au ceva de a face cu faptul ca in mediul virtual e mai usor sa flirtezi decat in realitate. Un comentariu aici, un smiley acolo si gata.

Pana atunci eu ce sa fac? Sa le trimit Georgianei si Andreei un mesaj in care sa le informez ca exist si deci ar fi cazul ca discutiile sa se limiteze la vreme si trafic? Sa hackuiesc contul sotului si sa pun un mesaj “Imi iubesc mult sotia”?

Sa imi fac un nou cont de twitter intitulat “nevasta sotului meu” si sa ma apuc sa il urmaresc si sa vorbesc cu el? Cam pe aici mi-am dat seama ca dau in penibil. De parca nu eram suficient de ridicola geloasa fiind pe contul de twitter.

Daca v-as spune ca pana la twitter eram atat de neafectata de gelozie incat puteam fi banuita de nepasare, probabil nu ma veti crede. Dar va spun, e influenta diavoleasca a Twitterului.

Bineinteles ca in final am ales calea cea mai putin jenanta. Am declarat ca Twitterul e malefic si am renuntat sa mai citesc ceva de pe el. Acum nu sper decat sa aiba un atac terorist asupra serverelor Twitter. Ar fi cea mai potrivita rezolvare.